Vineri dimineaţă, am dus-o pe Irina la programul de vacanţă de la after-school folosind ca mijloc de transport o sanie. Ninsese peste noapte, aşa că nu avea rost să scot maşina. Oricum, mai întâi trebuia să o deszăpezesc, apoi să circul pe străzile încă necurăţate şi, mai complicat, să găsesc un loc unde să parchez atunci când reveneam.
Aşa că am plecat cu sania. Distanţa nu e mare, sunt cam 4 staţii de autobuz. Pe trotuare, stratul de zăpadă avea cam 25 de centimetri şi nimeni nu făcuse încă potecă. Am mers mai mult pe aleile dintre blocuri, pe urmele lăsate de cauciucurile lăsate de cele câteva maşini ce se aventuraseră prin nămeţi.
La intersecţia dintre 13 Septembrie şi Trafic Greu (da, ştiu, oficial strada se cheamă altfel) un poliţist dirija circulaţia. Erau -8 (minus opt) grade Celsius. L-am revăzut şi la întoarcere: omul era roşu la faţă, nu purta mănuşi, şi avea două staţii prin care vorbea între două culori roşii ale semaforului.
Să stai locului, în frig, la -8 grade, şi să dirijezi circulaţia mie mi s-a părut un fapt de admirat: omul îşi făcea meseria, şi o făcea bine, fără a invoca faptul că e prea greu să o facă. Lucru rar în România de azi: un om care îşi face treaba în condiţii dificile, fără a face rabat la calitate. Motiv pentru care l-am înscris la „România pozitivă”.
20 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
E simplu. Vă ofer două mostre din ce am auzit la TV, în timpul meciurilor de la Cupa Mondială (citatele sunt aproximative): Arbitrajul din U...
3 comentarii:
E lumea mult mai plina de oameni de-astia decat am crede, Bogdane, daca ar fi sa ne luam doar dupa tembelii catastrofici din mass-media.
De fapt, Romania, daca stai sa judeci non-isteric si non-partizan, e o tara mult mai normala decat ar vrea sa ne faca sa credem prapastiosii de servici, cei care, ca sa fiu si eu in ton cu moda teoriei conspiratiei, sunt sigur ca sunt naimiti de dujmani sa intretina o stare de spirit bicisnica si depresiva in randul oamenilor.
Mda. Stiu. Mai am putin si ma inscriu in PRM. Ce plm-ul meu :/
la vara poate se merita sa ii dedici un post separat pentru ca sta in intersectie .. pe o caldura de + 35 grade C si inhaleaza CO2-ul pe care politicienii il tot prepara dintr-o lege in alta .. si desigur pentru ca ..in final .. isi transpira leafta prin toti porii !
Nu sunt chiar atât de mulţi.
Da, ştiu că românii lucrează în medie mai multe ore pe săptămână decât orice alt stst UE. Nu la asta mă refeream însă, ci la modul în care lucrează, la în ce măsură îşi fac treaba până la capăt.
Turambar zicea de cum se pun la noi geamurile termopan (firmele care fac acest lucru nu prestează serviciul complet, incluzând şi reparaţia de după pusul geamului). Se pot adăuga aici, rapid:
+ drumul la care se pun 9 cm de asfalt în loc de 12,
+ plugul care trece şi dă zăpada la o parte dar nu vine în urma sa şi o maşină care să ia mormanele de zăpada din drum, de pe ultima bandă sau din dreptul maşinilor parcate
+ ştirile din presă incredibil de slab documentate, când documentarea suplimentară e la un ... click distanţă
+ bazele de date prost curăţate pe care le tot primesc de la varii agenţii de colectare a datelor
+ orele de curs care în scripte au 50 de minute şi în realitate se rezumă la 25
+ băncile cu un sistem informatic vraişte şi la care trebuie să stai 60 de minute ca să obţii un extras de cont (păţit acest lucru de curând, pe unul din conturile pe acre le avem)
+ angajatorii care nu respectă timpul angajaţilor
+ întreaga ţară care calcă în picioare aproape orice regulă pe care deja a agreat-o.
La acest lucru mă refeream: când văd un om că îşi face treaba până la capăt, fără a invoca condiţiile grele, mă bucur mereu, sperând să devină un exemplu pentru ceilalţi, şi mă gândesc că acela îşi merită într-adevăr leafa.
Trimiteți un comentariu