Zagreb


Drumul cu autobuzul de la aeroport către Zagreb oferă câteva indicii asupra oraşului. Surprinde traficul redus, faptul că sunt doar două benzi pe sens. E un oraş mic, liniştit. Apoi vine un cartier de blocuri. Seamănă cu Ploieşti Nord, aşa cum a rămas cartierul în mintea mea, în starea sa din anii 1980. Sunt blocuri şi verdeaţă. Doar că blocurile sunt ceva mai înalte, peste 14 etaje. În rest, sunt mai aerisite ca în Bucureşti. Străzile devin şi ele largi. Rămân două benzi pe sens, dar e multă verdeaţă pe lângă şi între ele, iar la tot pasul sunt statui şi grupuri statuare. E clar, suntem mai la vest de România.

Mall-ul de la colţul cartierului arată aparent la fel, dar parcă are ceva în plus. În zare se vede un grup de clădiri înalte, din oţel şi sticlă, probabil centrul de afaceri. Îmi vin în minte Frankfurt şi Hanovra (pe ultimul l-am văzut însă doar în poze). Îmi amintesc de clădirile similare din Bucureşti. Apare şi indiciul ce făcea Mall-ul un pic diferit: nu sunt perfect drepte, au mici „şmecherii” arhitectonice ce le individualizează. Una dintre ele îmi sare în ochi: urcarea-i rectilinie îi este întreruptă rapid de o asimetrie, ca o bucată pătrată enormă aplicată pe suprafaţa sa, oarecum la întâmplare, inegal. O zăresc doar cu coada ochiului. Ceva mai sus pare a fi o altă asimetrie, de astă dată având centrul de greutate către stânga. Apoi, spre vârf, e dreaptă din nou.

Ieşind pe străzi, apar din nou similarităţi cu România, cu Bucureşti-ul: oamenii sunt îmbrăcaţi cam la fel, trec ca şi la noi pe roşu, şoferii vorbesc la mobil atunci când conduc, sunt multe SUV-uri (parcă nu la fel de multe ca la Bucureşti, dar clar mai multe decât în Europa de Vest), iar oamenii din tramvai par a avea o luptă continuă cu săpunul şi cam miros.

Oraşul e zgârcit în a oferi atracţii turistice. Compensează însă din plin prin spaţiile verzi, @ prin aerisirea incredibilă pentru cei obişnuiţi cu aglomerările urbane, @ prin teatrul naţional aflat în mijlocul a ceea ce la noi ar fi numit parc, @ prin parcul adevărat, cu copaci cu tulpina albă, contrastând cu verdele înconjurător, @ prin străduţele ce suie pe deal dinspre ceea ce ar putea fi piaţeta centrală, @ prin numeroasele terase, pline de viaţă, @ prin arhitectonica unuia dintre cartierele centrale, despre care localnici spun că aduce cu Viena.

Mie mi-a plăcut. Merită să petreci o zi aici, mai ales dacă vii din România şi vrei să vezi cum arată un oraş decent, estic, având puţin sub un milion de locuitori, care nu este invadat de gunoaie şi praf …

0 comentarii: