Scriu această postare ca reacţie la (1) stângăciile pe care le-am observat în chestionarul recensământului; (2) revoltătoarele îndemnurile directe sau voalate de a nu răspunde formulate public de unii jurnalişti.

În orice ţară cât de cât civilizată ai nevoie de date clare care să permită proiectarea de politici de dezvoltare pe termen lung. Acest lucru constituie o axiomă a modului în care lumea se dezvoltă în prezent.

Gândiţi-vă la o companie cu 10 angajaţi şi încercaţi să îi proiectaţi bugetul. Aveţi nevoie să ştiţi ce costuri aveţi cu forţa de muncă: câţi angajaţi aveţi, cam cât de des se îmbolnăvesc şi au nevoie să fie înlocuiţi, care dintre ei ar putea veni să facă ore suplimentare (de aici nevoia de a ştii câţi copii au, dacă îngrijesc bătrâni, dacă au pe cineva cu nevoi speciale în familie etc.), care dintre ei are şi alte calificări şi la ce ar putea fi ele utile (deci e nevoie să ştiţi ce fel de şcoală are fiecare şi la ce cursuri de formare a fost) etc. Cu zece angajaţi e simplu. Dar gândiţi-vă că aveţi în schimb 100 de angajaţi. Sau 1000. Sau că guvernaţi 22 de milioane de locuitori. Sau poate că or fi 17 milioane?

Numărul de locuitori în sine e important: el spune câţi europarlamentari vor fi, care e forţa de muncă totală, care e baza de selecţie pentru naţionala de curling. Dacă se respectă tendinţa de care suspectez recensământul trecut (de a declara pe cei ce au migrat ca fiind în ţară), atunci vom avea pe hârtie o ţară mai mare, cu mai mulţi europarlamentari şi cu mai mulţi oameni fără loc de muncă decât în realitate. Consecinţa ar fi între altele că vom plăti mai mulţi bani din buzunar pentru a fi reprezentaţi la Bruxelles. Sau că toate politicile vor fi fundamentate aiurea, pe un estimat incorect al dimensiunii populaţiei.

Fiecare răspuns din chestionarul de la recensământ e important şi nu trebuie tratat superficial. Dacă îi declarăm pe toţi ortodocşi, aşa cum procedează adesea recenzorii, agreem tacit că este util ca să avem o producţie record de absolvenţi de teologie, aşa cum se petrece în prezent, când nu cred că există ţări europene care să ne bată la acest capitol. Evident, acest lucru se petrece tot din bani publici, adică din buzunarul nostru, de plătitori de impozite.

Recensământul este aşadar un exerciţiu de autocunoaştere al societăţii, absolut necesar pentru a putea decide ce resurse vor trebui alocate în următorul deceniu pentru educaţie, sănătate, religie, securitatea naţională, infrastructură publică etc. Spre exemplu, înregistrarea comportamentului de utilizare a Internetului poate constituie o sursă pentru politicile educaţionale (folosirea de aplicaţii educaţionale online, aşa cum face Irina, fiica mea, ca temă opţională pentru acasă) şi pentru cele fiscale (scutiri de impozit pentru cei ce furnizează serviciu de Internet în zone defavorizate pentru a evita acel digital divide ce este privit în lume constituie de mai bine de un deceniu ca un risc important de dezvoltare distorsionată).

Nu e vorba nici de „întrebări nesimţite”, aşa cum ar fi declarat „cetăţeanul Mircea Badea” sau de un „test naţional obligatoriu”, cum titra cotidianul central Gândul. În opinia mea, astfel de declaraţii şi titluri sunt iresponsabile şi reprezintă îndemnuri publice la furat bani din buzunarul meu de contribuabil şi mă aştept ca autorităţile să se autosesizeze în acest sens.

Sper de asemenea ca INS să reuşească să furnizeze o bază de date de calitate, accesibilă şi în scopuri academice şi administrative, aşa cum se petrece în UE (şi cum cred că reglementările UE o impun), nu aşa cum s-a întâmplat în trecut în România.

Prin urmare vă îndemn să răspundeţi responsabil la întrebările recensământului, ignorând stângăciile de care acestea dau uneori dovadă. (spre exemplu se precizează clar acolo că informaţia se înregistrează pentru toţi cei din gospodărie, inclusiv pentru cei temporar plecaţi; apoi, la partea de „caracteristici etnico-culturale”, de exemplu, se precizează clar că „fiecare persoană este liberă să-şi exprime propria opţiune, fără niciun fel de constrângere”; mă îndoiesc însă că recenzorul va sta să vorbească cu fiecare persoană în parte şi, oricum, cum ar putea discuta cu cei temporar plecaţi?)

5 comentarii:

Anonim spunea...

Voi boicota recensamintul.
Statul vrea timpul meu pt a afla informatii depre mine.
Timpul meu costa. Statul nu prea avea “timp” de mine cind stateam ore intregi pe la cozi la ghisee si institutii. Asa ca nu am de gind sa acord statului cele 10 sau 20 de minute cit dureaza chestionarul.
In plus, informatiile sunt o arma si costa. Statul vrea sa beneficieze – din nou- gratis si de timpul, si de informatiile mele.
Nu mai pomenesc ca statul cheltuie tot banii mei de cotribuabil pt a face recensamintul. Mai bine ar face ceva practic cu acei bani.
Secundo….Statul romin nu este un stat de drept, iar rominia nu este o tara civilizata. Informatiile obtinute prin recensamint vor sta la baza calculelor prin care statul ne va spolia in continuare prin taxe si impozite, iar structurile de afaceristi si mafioti din jurul si interiorul partidelor vor sti mai bine cum sa isi directioneze afacerile si jaful legalizat.
Biserica ortodoxa si celelalte culte vor folosi inf. pt a se imbuiba si mai mult din bugetul statului, indreptindu-ne tot mai mult spre o teocratie ortodoxa national-socialista.
Partidele politice vor avea informatii proaspete pentru a dveni mai eficiente in lupta pentru acapararea puterii, pauperizarea si inapoierea populatiei si jefuirea si mai profunda a veniturilor si averilor private.
Tocmai prevederea ca “voi fi amendat daca refuz recesamintul” imi da si mai mult de gindit, se simte clar ca anumite structuri (servicii secrete. partide, trusturi, etc) au nevoie de informatii pt a restringe si mai intens putina libertate ce ne-a mai ramas.
Pe cale de consecinta, voi fi “plecat” de acasa zilele respective, si NU voi aparea/figura in recensamintul comandat de cleptocratia stat-partide din rominia.
BOICOT!
PS – nu am aceasta pozitie fiindca s-a trezit un bombonel roz pesedel sa se bage in seama. Nu cred nici in masoni, reptilieni sau gogoritze apocaliptice de ziua a 11-a.
Consider ca am ocazia sa trasez de unul singur o linie, sa raspund de unul singur statului cu aceeasi moneda si in acelasi registru in care ma trateaza de 21 de ani. Evident, tot evolutia situatiei din ultimii 20 de ani ma face si sa nu am incredere nici in prezent, nici pentru viitor in ceea ce intreprinde statul sau reprezentantii lui.
Statul se comporta de prea mult ca si cum eu exist fiindca el o permite/ingaduie/avizeaza. Lucrurile trebuie sa stea invers. Statul si structurile sale exista pentru mine. Il/le finantez, ii respect legile si regulile si tot eu trag semnalul de alarma daca ceva mi se pare ca nu corespunde unei relatii corecte.

Bogdan Voicu spunea...

Stimate anonim,

Vă înţeleg şi vă respect poziţia. Ea reflectă de altfel o opinie larg răspândită în societăţile europene din Evul Mediu. Oamenii credeau pe atunci că statul constituie un element de represiune al claselor dominante împotriva celor mulţi. Între timp însă au mai trecut ceva ani şi oamenii şi-au schimbat opiniile. Ele converg mai degrabă către a privi statul drept un instrument în serviciul tuturor. El furnizează servicii pe care de altfel le utilizaţi şi domnia voastră: educaţie, medicină de urgenţă, infrastructură publică, servicii de securitate, sisteme de legi care asigură coabitarea dintre indivizi etc. Pentru aceasta oamenii pun laolaltă bani (prin impozite şi taxe) şi timpul lor (participând de exemplu la referendumuri o dată la 10 ani, aşa cum se întâmplă în absolut toate ţările europene şi nu numai), finanţând astfel funcţionarea statului.

Sunt convins că sunteţi o persoană onestă şi că decizia dumneavoastră de a nu vă alătura recensământului va fi însoţită şi de renunţarea la beneficiile oferite de traiul în societate, pe care le-am amintit mai sus. Prin urmare nu veţi mai folosi drumuri publice, nu veţi mai face apel la poliţie, nu vă veţi trimite copii la şcoală şi, în general, veţi alege să trăiţi în afara oricărei ţări, pentru a scăpa de stat şi de cele implicate de acesta.

Acest lucru ar fi o dovadă de respect faţă mulţimea de oameni care vor folosi timpul lor valoros în beneficiul comun. Altfel, refuzând obligaţiile ce decurg din traiul în colectivitate, dar folosind beneficiile implicate de acesta, aţi da dovada nedorită că nu îi respectaţi pe ceilalţi. Atunci şi ceilalţi îşi vor pierde respectul faţă de dumneavoastră şi vă vor sancţiona în consecinţa. De exemplu vor folosi unul dintre instrumentele statului, aplicându-vă mai întâi o amendă.

Vă urez succes în demersul dvs. de plasare în afara societăţilor umane!

Anonim spunea...

Stimate domnule Bogdan.
Sunt de acord cu 99% la suta din ceea ce imi spuneti, si sunt gata sa "divortez" amiabil de orice inseamna stat, cu unele precizari:
- facem socotelile si mi se returneaza la leu tot ce mi-a luat statul ca taxe si impozite, evident dupa scaderea contravalorii serviciile de care am beneficiat.
Sunt sigur ca balanta este in favoarea mea:)

Iar partea cu statul "in serviciul tuturor", obligatia de a respecta si de a fi respectat , etc etc ...de ce mi se aplica numai mie, iar statului NU?
Un minim exemplu > orice jurist va poate confirma ca fct 2 termene de prescriptie in care pot fi depuse actiuni de revendicare a unor drepturi banesti ..unul de 3 ani pt obligatiile statului, unul de 5 ani pt cele a cetateanului.
Adica...daca eu ca angajta a statului vreau sa il dau in judecata pt un drept banesc , tre sa fac in 3 ani, dupa aceea nu mai pot introduce actiunea, statul "scapa".
Eu ca si cetatean pers fizica pot sa fiu urmarit in instanta pt de ex o amenda neplatita 5 (cinci) ani.
e numai un exemplu, ma astept ca un asa aparator a drepturilor statului asupra cetateanului cum sunteti d-voastra sa inteleaga ideea :)
In final, tind sa subiniez ca departe de a fi in Evul Mediu ca persoana, doresc sa ma disociez de o structura statala ce finanteaza biserici, popi,catedrale si educatie religioasa misionara si de indoctrinare in scoli, chestii mult mai "medievale" decit pozitia unui cetatean contribuabil ce s-a cam saturat sa fie numai bun de muls prin impozite si taxe si un supus mergator la vot si participant la refendum-uri.
Din realitatea ultimilor 20 de ani se desprinde o relatie si o conduita a statului cu mine ce transmite un mesaj cam asa >"tu vierme traiesti fiindca eu statul o permit". Senzatia reiese clar tocmai din faza cu "raspunde la recensamint, sau te amendam". Pt mine personal, amenintarea cu amenda a fost picatura care a umplut paharul. Daca era "la liber" as fi raspuns.
Pina la modificarea acestei stari de fapt (din pacate imposibila pt rominia) , imi voi mentine pozitia de 'element dusmanos si anti-etatist" :) cu sau fara voia d-voastra, a vreunui politician incaltat in costum sau a vreunui statistician ce trebuie sa isi justifice institutul.

Anonim spunea...

ms pt publicarea raspunsului meu ...halal trasparenta, stimate comisar a statului

Bogdan Voicu spunea...

@al doilea anonim:

1. Vă înțeleg perfect punctul de vedere: conform opiniei domniei voastre, dacă o lege nu a fost respectată sau o percepeți drept injustă, e dreptul domniei voastre să încălcați orice alte norme sociale formalizate de către societatea respectivă. Aveți dreptate, așa gândeau mai tpți oamenii în epoca primitivă. Vă doresc mult succes pe insula dvs. pustie. Cred că puteți să încercați să îl luați cu dvs. și pe primul anonim care a postat ceva mai sus.

2. Îmi cer scuze de asemenea scuze că nu am putut ajunge în fața computerului la timp pentru a publica inestimabilul dvs. comentariu. Nu veți mai avea însă astfel de probleme în afara societății: acolo nu există astfel de bunuri publice, precum Internetul, reglementate prin reguli pe care le acceptă și le respectă toți.