În campionatul de fotbal, Petrolul a învins sâmbătă Voinţa Sibiu după un meci slab, în care arbitrul a gafat permanent. M-am tot uitat prin presă după un comentariu despre cum s-a jucat. În ziarele de sport (ediţiile online) nu există absolut nimic în acest sens. Aproape toate frazele se ocupă de arbitraj. Dacă am numărat bine, sunt 7 articole în Gazeta Sporturilor, iar Prosport are fix unu. În ele nu găseşti practic nimic despre fotbalul jucat de cei de pe teren.
În Adevărul sunt două articole despre meci (care sunt în fapt aproape identice!), în Gândul este unul, în Evenimentul Zilei şi Cotidianul - tot câte unul, în Jurnalul Naţional şi România Liberă niciunul.
Pe site-urile de sport: Onlinesport – 2 articole, Sport.ro – unul, SportTotalFM – 6, DigiSport – 2 (video), DolceSport -1 (video).
De nicăieri nu am putut afla cum au jucat de fapt cele două echipe, în ce sistem, unde a avut fiecare dintre ele realizări şi unde au apărut problemele. Pentru jurnaliştii români totul se rezumă la a lista câte goluri s-au marcat, a pune titluri cât mai ţipătoare, a identifica greşelile de arbitraj şi declaraţiile belicoase. Noroc că Petrolul este o echipă normală pentru Europa, adică anormală pentru România, în care nu există un patron care să apară permanent şi să îşi exerseze graiul pocit în public, iar ziariştii să pice pe spate de înţelepciunea prostiilor debitate.
În presa locală ploieşteană: Republicanul (4 articole), Telegraful (1), Ziarul Prahova (1), iPloieşti (1), Informaţia Prahovei (nu a actualizat site-ul). Articolele sunt mai consistente, discută vag şi despre fotbal, observă că Petrolul a jucat îngrijorător de prost (deşi a învins pe merit). Presa sportivă prahoveană este, în opinia mea, în mod tradiţional una foarte slabă. De această dată (ca de fiecare dată însă în ultima vreme) se dovedeşte a fi peste cea centrală.
În presa locală sibiană: Rondul de Sibiu (un articol) nu se preocupă deloc de greşelile de arbitraj şi discută un pic mai mult despre joc. Fără a avea preocupări pentru tactica sau calităţile celor două echipe, articolul are meritul de a se concentra în primul rând pe ceea ce se petrecea pe teren şi pe implicaţiile din clasament, fiind mai puţin preocupată de senzaţional. În schimb, Turnul Sfatului (7 articole), CityNews (3), Ora de Sibiu (2). Tribuna (1) se încadrează în tendinţa de a discuta excluziv despre arbitraj.
Pe ansamblu, după ce mi-am petrecut o parte a dimineţii stârnit de slăbiciunile presei sportive centrale, nu îmi rămâne decât să observ că aceasta este doar un imens OTV, de o calitate mai redusă încă şi decât calitatea fotbalului din Liga I. Cu alte cuvinte este făurită după chipul şi asemănarea „Procesului Etapei”, aşa cum l-a proiectat Ioaniţoaia cândva, la ProTV, frecând la nesfârşit tema arbitrajului, împreună cu un „sobor” de invitaţi aflaţi prin studio sau la telefon.
3 comentarii:
Presa s-a cam mutat pe online unde veniturile depind de un numar mai mare de cititori decat in cazul presei scrise. Din pacate, rationamentul asta face ca diferenta dintre un asa-zisa publicatie de sport si un tabloid sa devina insesizabila. E clar ca fara continut platit dispare si tentatia de a tinti o anumita categorie de public. De asta presa sportiva aloca foarte putin spatiu competitiei sportive pentru ca e nevoie de relateze despre faptele mai sonore ale patronilor de echipe. Apropo, Petrolul are patron? Poate si din cauza sunt nebagati in seama :D
Așa m-am gândit și eu la început: e gratis, deci de slabă calitate.
dar...
1. nu e gratis, plătește publicitatea...
2. trei dintre "articolele" amintite mai sus sunt de fapt exact emisiunile transmise pe Digi Sport și Dolce Sport, adică sunt pe bani.
3. L'Equipe, Gazzetta dello Sport etc. sunt și ele gratis pe Internet...
Cred că e de fapt o problemă serioasă de capacitate și profesionalism.
Altfel, chiar și fără patron clar, Petrolul este des în media, în comparație cu, spre exemplu, Ceahlăul... ;)
N-am spus ca e gratis, doar ca au nevoie de un numar mai mare de cititori ca sa poate functiona online. La ei se poate mentine un continut editorial de calitate pentru se adreseaza unui numar mai mare de cititori si isi permit sa targeteze si cititorul cu educat, cu venituri mari, deci la mare cautare pentru cei care cumpara spatiu publicitar scump. La noi: fotbal in declin (sunt meciuri la care numarul spectatorilor abia il depaseste pe cel al jucatorilor de pe banca de rezerve), dar si o piata sensibil mai mica unde e destul de dificil sa ai un volum rezonabil de cititori atractivi pentru publicitate bine platita. Deci tabloidizarea nu este doar un efect direct al incompetentei jurnalistilor ci si al tendintei de a atrage cat mai multi cititori mai putin pretentiosi.
Trimiteți un comentariu