Chiar are rost să cântăm prohodul pentru România??

În discursul public revine obsesiv, de câţiva ani, ideea că România moare, se stinge din punct de vedere demografic. Se invocă o celebră prognoză demografică ce spune că în 2050 vom fi 16 milioane. Recensământul recent încheiat sugerează că o astfel de prognoză ar fi optimistă şi dă apă la moara celor ce văicăresc România.

Soluţia văzută de mulţi este să facem copii cu nemiluita. Ciudat sau nu, o astfel de prostie (da, aţi citit bine, mă enervează rău văicărelile aiuristice!) l-ar face fericit pe primul preşedinte al ţării, un individ limitat şi plin de sine, împuşcat şi pentru o astfel de politică în 25 decembrie 1989. 

O altă soluţie utopică este să sperăm că migranţii românii se vor întoarce în ţară. De parcă ei ar fi migrat doar pentru că în România nu se trăia bine şi, ca nişte roboţi, vor reveni pentru că, dintr-o dată, pe plaiurile mioritice vor curge râuri de lapte şi miere, iar căţei vor umbla cu pretzels în coadă*…

O altă văicăreală comună spune că vor veni alţii şi identitatea noastră seculară va dispărea.

Sincer, nu văd de ce am ignora nevoia de a atrage migranți către România? Şi, mai ales, nu înţeleg cum acest lucru ne-ar afecta marea şi minunata noastră ţară, care a produs nenumărate genii validate internaţionale, de care toţi copii din toată lumea învaţă la şcoală?

Comunismul a purificat etnic țara. Față de orașele multiculturale de la începutul secolului XX, în România mai sunt azi doar câteva minorităţi pe cale de dispariţie. Am săpat uşor, uşor de nemţii din Ardeal, dar şi din Bucureşti (veniţi odată cu Carol I), de turcii şi grecii din Brăila şi Galaţi, din Tulcea, Sulina şi Constanţa, de bulgarii din Dobrogea, de evreii din Moldova, de o bună parte din maghiari, de americanii ce se ocupau de rafinării, de negustori, industriaşi şi liberi profesionişti francezi sau englezi, a dispărut Bucovina cu austriecii ei cu tot, împreună cu Basarabia de sud cu găgăuţii şi tătarii, precum şi cu restul Basarabiei cu ucraineni şi ruşi. Aceasta era România, şi aşa era ea de secole. Nu zic nimic de legionarii romanii veniţi din toate colţurile imperiului (or fi fost şi romani-romani printre ei?), sau de diverşii migratori, nici de Basarab I (despre Neagu Djuvara spune că a fost probabil cuman) sau de Iancu de Hunedoara (despre care se spune că se autodefinea drept maghiar).

Făceau toţi aceştia România să fie mai puţin românească?

Atunci de ce să stăm cu mâinile în sân şi să ne văicărim că moare ţara, când putem gândi o politică de imigraţie inteligentă? Să spun şi că în Suedia, Germania, Franţa, Anglia etc., procentul etnicilor non-suedezi, germani, francezi sau englezi se scrie de mult timp cu mai mult de o cifră? Sau că în Luxembourg cei născuţi în afara ţării constituie 46% din populaţie? Dar de SUA aţi auzit?

Pe scurt, mie unul, văicărelile legate de scăderea populaţiei îmi sună a povestea cu drobul de sare şi a naţionalism de doi bani, prostesc.

*Nu, nu am scris întâmplător Bretzel în engleză.