Continui să vă vorbesc despre cum arată programele candidaților la Președinție.

Politica externă (una dintre principalele atribuțiile ale Președintelui) este cea care face diferența majoră între programele pe care le-am citit. Recunoscut de toți, domeniul este adresat de majoritatea doar prin principii generale, practic repetând ce scrie în constituție. Practic doar Iohannis propune lucruri concrete de făcut. La restul, nu pare a exista un plan clar, ci mai degrabă o înșiruire de principii, care se regăsesc în linii mari la toți cei șase.

Formal, Ponta își centrează programul în jurul Marii Uniri. De aici o ambivalență a programului prin simbolistica asociată  sintagmei. Nu e însă vorba de politica externă, ci de solidaritate și coeziune socială internă. Unirea cu Moldova, spre exemplu, este definită a se petrece în interiorul UE, find expediată destul de fugitiv.

Iohannis e mult mai specific, și iterează temeinic, deși probabil plictisitor pentru majoritatea, o set destul de închegat de acțiuni pe care le-ar intreprinde ca Președinte. E interesant de observat că le definește chiar așa, ca "acțiuni", delimitându-se clar de ceilalți care vorbesc ba de legi, ba de strategii, ba de orice altceva, părând că nu au decis prea clar ce are de făcut un președinte.


La fel stau lucrurile și la relația cu diaspora, unde doar Brînză punctează cu adevărat, istoria personală fiind cea care face probabil diferența.

De altfel, în programul sumar al acestui outsider, externele ocupă un spațiu mare, însă, ca și la Macovei, Udrea, Ponta sau Tăriceanu, e vorba mai degrabă de sloganurile obișnuite sau de ceea ce vor face UE și NATO, nu de lucruri concrete.

Udrea e amuzantă: afirmă că externele și apărarea constituie principala atribuție executivă a președintelui (pag. 16), dar se ocupă de ele abia începând de la pagina 16, după ce discută, spre exemplu, despre economie. Dincolo de principii generale, își asumă unirea cu Moldova ca parte a programului, ceea ce o individualizează între programele pe care le-am citit. Cum o va face, rămâne deocamdată neelucidat.


Propuneri pentru apărare
Ponta nimic concret
Iohannis da, discută despre rolul în NATO, accentuarea acestuia, relația cu SUA, colaborarea cu țările din Caucaz, etc.
Udrea da, accent pe rolul SUA, dar și cu amintirea unor sisteme de alianțe regionale
Tăriceanu nimic concret
Macovei nu prea
Brînză da, des, deși nu foarte concret

Iohannis e cel ce pare a avea și o politică de apărare mai articulată. Udrea îl secondează, dar nu vine cu lucruri pe care să le propună, ci mai degrabă listează zonele unde ar trebui să existe acțiuni concrete. Ponta are aceeași abordare, dar este mai laconic... Brânză e cel mai atent la existența politicii externe, pe care o menționează des, în varii contexte,dar nu propune nimic concret. Macovei și Tăriceanu nu au practic nimic concret în program legat de politica de apărare, rezumându-se la generalități..

(va urma)

0 comentarii: