Alegeri 2016: concurenții

Sunt șase actori importanți în alegerile parlamentare din acest an. Iată o evaluare succintă, bazată pe citirea programelor electorale (de guvernare).


La vârf este din nou PSD. Cu o doctrină clară, consolidată, cu un program de guvernare coerent, cu niște lideri dubioși, cel îl fac să fie probabil singurul partid european însemnat al cărui lider are o condamnare de ispășit ce îl împiedică să fie prim ministru. Este chiar mai rău decât să îl numești pe Pițurcă purtător de imagine, așa cum s-a petrecut acum câțiva ani, pe când antrenorul naționalei era condamnat și Guvernului îi plăcea situația.

În eșalonul doi avem două partide fără doctrină. Sondajele par a plasa PNL mai sus decât USR, dar ierarhia finală va depinde de mobilizarea la vot. Eu mă aștept ca votanții USR să fie mai prezenți în față urnelor decât alții, dar nu bag mâna în foc pentru asta.

PNL suferă încă după multiplele importuri realizate de fostul PNL, coroborate cu inconsistența fostului PDL. În momentul fuziunii, PDL trecuse de la social-democrație la creștin-democrație și suferise fragmentarea dată de renunțarea la papucul autoritar al lui Traian Băsescu. Era momentul afirmării unei identități clare, dar în schimb a venit unirea cu PNL, ce poate fi văzută ca o diluare a potențialului PDL ca partid creștin-democrat. PNL se remarcase în ultimii 15 ani prin incapacitatea de a propune un lider. Aceasta se manifestase prin importul de candidați, pe care îi numise lideri de partid, începând cu Teodor Stolojan și ajungând la Klaus Iohannis. Primul venise cu propunerea autoritară de a numi el, în calitate de președinte, echipa de conducere. Adică orice altceva decât liberalism, dar liberalii de atunci nu doar că au acceptat ideea, dar au perpetuat-o și după ce Stolojan s-a transferat din nou la PDL, unde mai jucase și pe când acesta se numea FSN. Derapajele non-democratice s-au concretizat acut în primăvară, când noul PNL a găsit drept candidat la București … pe Marian Munteanu!

Toate acestea se resimt în oferta curentă a PNL. Programul electoral este subțire, o dezamăgire totală. Candidații includ nume profund pătate sau rude ale acestora.

USR și PMP sunt contestatarii. Ambele partide se definesc ca partide anti-sistem. Ambele sunt mai degrabă partide personale decât centrate în jurul unui program politic clar. Primul, USR, nu are un program al său, ci doar unul subsumat ideii că ceilalți sunt răi. USR ar fi bun fiindcă are oameni capabili. Dar oamenii capabili sunt cei care propun programe coerente, nu-i așa? Iar la USR nu există aproape nimic concret în afară de sloganuri cu iz populist.

PMP este mai solid în propunerile sale, bazate pe unele studii anterioare. Dar atenția pe care o acordă liderului unic este incredibilă și devaluează programul. Altfel, PMP se putea clasa pe al doilea loc în ce privește corența programului, chiar dacă acesta este mai degrabă laconic.

O altă deosebire dintre USR și PMP rezidă în faptul că primul nu are în componență prea mulți politicieni cu vechime. Acesta este unul dintre aspectele care atrage electorat către USR, alături de vârsta candidaților. Pe de altă parte, este greu de spus că acești tineri politicieni chiar știu ce au de făcut, din moment ce nu pot propune obiective concrete, măsurabile, în raport cu care să evaluezi eficiența. Oare nu au învățat în corporațiile de unde spun că vin cum se face un plan de afaceri? Confuziile pe care programul le are în raport cu tot sistemul de protecție socială sugerează mai degrabă nepricepere.

PMP se mai remarcă și prin incorporarea unor elemente naționaliste. La fel face și ALDE. Ambele partide par a se teme de pierderea de voturi la dreapta lor.

ALDE nu se remarcă prin nimic. Programul său nu este disponibil nicăieri în mod oficial. Temele sunt puține, au nuanțe naționaliste,  dar includ și idei interesante, greu de evaluat însă în absența unui program scris.

Al șaselea actor important este UDMR. Partidul etnic pare a fi renunțat la a atrage electorat ne-maghiar și propune un program succint, ce nu include aproape nimic. Liderii și candidații săi, ca și la PNL; PSD, ALDE, PMP, includ nume cu CV-uri marcate de scandaluri de corupție. Pornind de la consistența programul și prestațiile electorale anterioare, aș spune că UDMR este cea mai mare dezamăgire a acestei campanii. Să fie un semn că partidul urmează calea luată de PUNR și PRM? Sau prezența PRU va fi de natură să țină UDMR în viață?

Dacă reconstruim eșichierul politic pornind de la distincția stânga-dreapta, am avea PSD spre stânga (dar solicitând scăderea taxelor), ALDE și PMP spre dreapta (primul cere însă creșterea ajutoarelor de stat), iar UDMR spre și mai dreapta (se ocupă aproape exclusiv de chestiuni etnice – cele regionale au substrat etnic). PNL și USR oscilează de la stânga la dreapta. USR o face mai puțin, pentru că are un program mai scurt.

0 comentarii: