Bilanț provizoriu: Stalemate?

În așteptarea ședinței de Guvern … hai să vedem unde ne aflăm (fără pretenții de completitudine).

Victoria PSD

PSD a venit la putere împreună cu ALDE, având o majoritate confortabilă, o economie în creștere susținută și avantajul unui program de guvernare clar, chiar dacă nerealist din punct de vedere economic.

Așa cum am argumentat ieri, avea în fața sa 4 ani în care putea face liniștit cam orice își dorea, cu condiția respectării legii. A început însă precum un mic borfaș, fără stil, lipsit de orice eleganță, cu o sfidare bădărănească. Au crescut salariile, au dispărut unele taxe, iar programul prevede – spre exemplu – renunțarea completă la impozitul pe dividende de la 1 ianuarie 2017. Adică nu erau uitate nici companiile mari…

Apoi, tam-nesam, a apărut pachetul legislativ ce a părut direcționat direct spre exonerarea șefului partidului de orice vină. Sfidarea a fost completă prin adoptarea pachetului pe furiș, prin ignorarea Parlamentului, prin minciunile lui Liviu Dragnea, cel ce afirma cu două zile mai înainte că pachetul nu există, prin crâncena prostie (îmi asum epitetul) afișată de pretinsul ministru al justiției, prin acest prim-ministru ce pare a dori să fie mai lacheu decât Văcăroiu sau Boc.

sursa: bbc.com
Pașii greșiți s-au succedat într-un ritm amețitor. Spuneam cu ceva zile în urmă unor prieteni că, în comunism, când regimul voia să capete un pic de legitimitate, arunca vina pe un șefuleț minor pe care îl lapida într-un fel sau altul. China și Rusia încă mai practică această metodă. Sâmbătă, premierul Grindeanu l-a desemnat pe Iordache drept țap ispășitor. Sfidarea este evidentă: Iordache nu a arătat nicio clipă a fi capabil să gândească ceva cu capul său.

Pe de altă parte, punctul culminant al protestelor urma a fi duminică. A le înăbuși sâmbătă, la o oră când acestea erau în curs, ar fi putut fi o lovitură de forță și o salvare a feței PSD.


Auto-înfrângerea PSD

Numai că, dacă acesta a fost calculul, el s-a dovedit eronat.

Dintru bun început a fost clar că PSD poate impune acele pe cale parlamentare. Președintele le putea amâna și doar CCR le putea opri. Protestele au fost în bună măsură îndreptate împotriva atitudinii sfidătoare a unei puteri ce, prin modul de manifestare și exprimare, s-a dovedit semidoctă și anti-modernă. O putere atât de sfidătoare, că a dus la disidența internă rapidă a unui ministru, unui europarlamentar, unui vicepreședinte, a doi foști miniștri și a câțiva primari și lideri de filială județeană sau locală, ca să menționez doar exemplele cele mai vizibile. Ba chiar a părut a exista o disidență la vârf, inițiată de ministrul muncii, ce a lăsat senzația toată săptămâna că ar juca la două capete. Dragnea însăși a penalizat-o verbal. Sau poate a fost doar o joacă de tipul „bad cop, good cop”?

Sâmbătă s-a promis o ședință, nimic altceva. Adică s-a amânat verdictul. S-a mizat pe dispersarea manifestației? Poate că da. Reacția a fost o creștere continuă a numărului protestatarilor. Cineva le furase sfidător jucăria.

Nu se oferise retragerea legilor incriminate, iar capul oferit mulțimii era în mod clar cel care nu conta. Mai mult, dacă OUG-ul incriminat fusese adoptat noaptea târziu, iar noua ședință de guvern era convocată oricum duminica, de ce oare nu se făcuse ședință atunci, sâmbătă seară?

Sfidarea transforma PSD în ceea ce fusese toată săptămână: un pungaș oarecare ce îi ia de proști pe ceilalți. Mesajul era purtat de un prim-ministru nu foarte coerent și aparent lipsit de emoții. Iar România este sensibilă la astfel de gesturi, după ce un anume Ceaușescu a oferit 100 de lei în plus la pensie, iar un nesimțit numit Iliescu a mulțumit plantatorilor de panseluțe.

Pe de altă parte, PSD a săvârșit de fapt un pas greșit mai amplu: a dat înapoi atunci când practic câștigase. Era a cincea noapte consecutivă de proteste. Oamenii sunt obosiți, sleiți chiar. Începe vacanța școlare, mulți deja au cumpărat sejururi la schi sau aiurea. Și vine o săptămână cu vreme rea. Protestele s-ar fi domolit natural.

În plus, PSD pierduse la capitolul „intervenții de forță”, pe care îl deschisese în mod eronat amenințând cu petiții ale susținătorilor săi (care în mod natural au atras de trei ori mai puține semnături decât petiția concurentă) sau cu contra-manifestații. Contra-manifestațiile ar fi avut valoare dacă se declanșau spontan, și dacă apăreau de la început. Altfel, la nivel de imagine ar fi constituit în mod clar un fals, similar chemării minerilor și ar fi lovit dur în susținerea pe care PSD o atrage de la electoratul său. (culmea, chiar în această clipă, PSD a organizat o manifestație, lângă Palatul Cotroceni. Momentan participă 35 de oameni. Poate vor mai veni și alții.)

În fine, cum PSD nu are practic o opoziție, nu avea de ce să se teamă.

Toate acestea indică într-un singur sens: PSD s-a speriat. Filialele au început să se opună lui Dragnea, chiar dacă mai sfielnic pentru moment. Dragnea s-a speriat. A uitat că încă are un electorat care crede că „unu’ Soros, vine să ne ia banii pe care PSD ni i-a dat în plus la pensie”.


Stalemate


Sursa: politika.rs
Bulgarii, polonezii, ungurii, sârbii se uită cu speranță la puterea societății românești de a-și trimite corupții la pușcărie. E unul din rarele avantaje ale României la nivel de imagine.

Societatea românească pare a-și fi conservat pentru moment acest avantaj. A făcut-o, reacționând matur și responsabil la provocarea sfidătoare a unui guvern iresponsabil.

Pe de altă parte, sacrificând pe Iordache și trimițând totul către parlament, PSD nu pare a avea nimic de pierdut. Exceptând poate câteva procente la vot (deși aici nu avem sondaje publice credibile) și (o altă) încetinire a creșterii economice.

Sfidarea continuă rămâne însă și doare, lasă răni profunde. Este cea care l-a readus în jocul electoral pe Klaus Iohannis.

Dragnea a optat în clipa de față pe o carte pierzătoare, aceeași pe care pariase și Adrian Năstase în urmă cu 16-17 ani. Ceea ce înseamnă că urmează o agonie lungă, în care Dragnea va pierde constant la nivel de imagine. De văzut când va fi eliminat de către PSD, așa cum s-a petrecut cu absolut toți liderii acestui partid. Sau dacă protestele vor continua și vor împinge PSD spre noi acte luate sub imperiul fricii.


Victoria României


România a dat dovadă de maturitate democratică. A ignorat mârâielile stângiștilor ce se pretind intelectuali, a naționaliștilor agresivi și a reacționat calm, cu zeci pe pancarte și sloganuri, cu caricaturi și jocuri de cuvinte delicioase, cu o eleganță ce a crescut coeziunea socială cel puțin în rândul celor ce nu susțin PSD și a conservat imaginea sa internațională, afectată de incompetența evidentă a guvernului.

Dar, pentru moment, nu a rezolvat problema corupției. Dimpotrivă, aceasta se va pune cu acuitate în lunile ce urmează. Absența unei opoziții politice decente se va vedea din nou și din nou.


Dincolo de abuz și corupție: în inima acestora

Frauda intelectuală este una dintre acuzele esențiale cu care se confruntă clasa politică. Iordache, cel de la justiție este unul dintre exemplarele evidente. În aceeași ședință de guvern în care s-a adoptat OUG incriminată, s-a decis și desființarea sau remodelarea a două dintre agențiile ce puteau releva mediocritatea și furtul intelectual (incluzând plagiatele). Este un altfel de sfidare: PSD arată că nu se limitează la a-și proteja legal interesele, ci pur și simplu desființează orice instituție ce poate impune un minim de legalitate. Mai mult decât atât, o face fără vreo dezbatere publică, așa cum a făcut-o însă adesea și mult lăudatul guvern tehnocrat...

0 comentarii: