Presa de stânga din Europa a fost tăcută marți seară și miercuri dimineață, probabil nedumerită de ceea ce afla dinspre România.

Mă așteptam ca Grindeanu și ai lui să invoce acest lucru. Îi puteau judeca doar colegii lor acadamicienii* ... pardon, social-democrații!.

Numai că erorile strategice în cascadă par a descrie modul de acțiune al social-democraților români.

Indiferent cum o întorci, decizia de a propune ordonanțele după ce negaseră existența lor (a se vedea declarațiile lui Dragnea din 16 ianuarie, conform Antena 3), a fost întrecută în absurd doar de adoptarea lor în secret, fără a fi pe ordinea de zi, deși un ministru declara că știa de intenția de legiferare cu câteva ore înainte. Difuzarea informației noaptea, pe furiș este cea care a arăta că promotorii sunt conștienți de faptul că ceea ce săvârșesc nu este în regulă.

A venit apoi eroarea ultimă: cea care avea să prezinte cazul la Bruxelles era comisarul european Corina Crețu. Vă dați seama ce oportunitate pentru cei pe care îi calcă acolo pe picioare? Rezultatul? O dezbatere despre starea democrației și justiției în România, programată pentru joi în Parlamentul European. Propusă de PPE , dar votată și de S&D și ALDE (adică de grupurile politice majore la nivel european: popularii, social-democrații și liberalii). Știrea apare pe site-ul Parlamentului European la 16:26 (ora Vestului).

La 16:10, Le Monde publica corespondența de la București a lui Mirel Bran: guvernul socialist de la București slăbește lupta împotriva corupției. Un cuțit în spate de la colegii francezi. Ca și cum Antena 3 ar fi spus că ordonanțele nu sunt bune.


The Guardian publicase și el un lung articol, cu câteva ore mai devreme, dar cum UK nu mai va conta în Europa, iar stânga britanică este o epavă, se putea ignora.

Der Spiegel a tot tăcut până la ora 1 noaptea, ora României. Dar când a vorbit, a făcut-o cu o duritate incredibilă. Fotografia spune totul, dar textul accentuează mulțimea demonstranților, mai ales la temperaturile de afară, faptul că este o lege cu dedicație pentru Liviu Dragnea și poziția UE. Iar asta se petrecea în prim planul paginii de Internet. Nu ajunsese niciodată acolo baronul de Teleorman.


În Spania, Público nu spune nimic. El País însă este vehement, la 18:44, ora Vestului. Dragnea este aproape înfierat. (dar El Pais este mai de centru, nu chiar de centru-stânga sau stânga).

Ambasadele la București deja trimiteau mesajele de "îngrijorare" față de actele guvernului, amintind fără ezitare că acestea erau emise ... noaptea. Germania, Franța, SUA (da, până și Trump!!!!), Canada, Olanda, Belgia...

Dar să continuăm cu presa de stânga...

În Italia, media de stânga este slabă. M-am uitat la La Republica, plasată un pic spre stânga. Un articol dur încă din titlu: "lege pentru salvarea corupților". Fără a fi foarte bine informat, textul se construiește exclusiv în jurul declarațiilor de la Bruxelles, și insistă pe a aminti că este al doilea avertisment în mai puțin de o săptămână.

Polonia, al șaselea stat ca mărime din UE, nu are cotidiene de stânga. Săptămânalul Polityka
face actualizări zilnice foarte puține și nu spune nimic de România. M-am uitat la Gazeta Wyborcka. Acolo se vorbește pe larg de manifestații, se amintesc sloganurile, se vorbește de manifestații masive la Cluj, Timișoara și Sibiu. Nu se spune nimic de UE. Dar se spune de destinația principală a legii: Liviu Dragnea. Dar e vorba de un ziar de centru-drepta, poate chiar dreapta, deci e normal. Dar e vorba de o țară cu un lider pe care probabil Dragnea îl invidiază. Un semi-dictator. Deci contează.

Mă opresc aici. Am luat în calcul doar țări mai mari decât România din punct de vedere al dimensiunii populației. Adică principalii colegi sau ocrotitori potențiali ai PSD.

Am căutat ca ziarele și săptămânalele de mai sus să fie exponente ale pozițiilor de stânga, adică în principiu prietenoase cu social-democrații români. Asta pentru că centrul și dreapta europeană oricum îi face harcea-parcea. Dar erorile consecutive ale PSD creează deja un pattern greu de contrazis.

****

Până una alta, PSD a devenit principalul agent electoral al unei opoziții care nu există. Erorile tactice și diversiunile încercate sugerează că ar fi pierdut controlul și ar avea reacții dominate de frică.

Așa cum Partidul Social Democrat și-a dat cu stângul în dreptul la eșecurile de a-i înscăuna drept președinți ai statului pe Năstase, Geoană și Ponta (toți porniți din postura de favoriți), așa pare a nu fi capabil să guverneze decent nici acum.

Poate nu va conta opinia UE, pe motivul deja invocat la sosirea din SUA, cel al "agenturilor străine". La urma urmei elemente din campania electorală a PSD a fost în bună măsură xenofobă.

A fi izolat este o stigmă greu de purtat. Nu și pentru Dragnea, dar oare toți cei din PSD vor fi la fel de dispuși să și-o asume. Reacțiile marcate de invective ale lui Șerban Nicolae și Nicolae Bacalbașa par a conduce la un astfel de deznodământ. Dar vor lupta toți membri PSD pentru șeful lor, destinatarul explicit al ordonanțelor? Aș spune că mai degrabă o vor face, cel puțin pentru o vreme. Nu cred însă că vor rezista unei descinderi a unei delegații parlamentare europene condusă de socialiști.

În acest caz, problema este prin urmare în curtea lui Grindeanu și a șlehtei sale (formal, Grindeanu este șeful).
Va renunța Dragnea la ei de teamă că va rămâne fără "coledziu"? Sau va lăsa pe dinafară doar pe deosebit de inteligentul și dispensabilul Iordache? Sau se va ajunge la cea mai profitabilă poziție pentru partid: renunțarea parțială la ordonanțe și debarcarea la pachet a lui Dragnea și Iordache, Grindeanu împărțind fotoliul de șef cu alți câțiva lideri locali?

Rămâne de văzut.


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

*pentru cei mai tineri: În decembrie 1989, soții Ceaușescu au invocat faptul că pot fi judecați doar de Marea Adunare Națională (el), respectiv de "colegii mei, acadamicienii" (ea). Diploma ei era cam la fel cu cea a ministrului Iordache de azi: dubioasă.

0 comentarii: