La o primă vedere, în cartierul de blocuri din jurul universităţii, Lisabona m-a surprins neplăcut. Părea un soi de Bucureşti: destulă mizerie, oameni sărmani, servicii de proastă calitate, înghesuială, planing urban deficitar. Primul contact – nocturn – cu centrul, mi-a sugerat un soi de Bucureşti cu mare şi câteva coline (şapte la număr). Plus fascinantul mozaic al pavajului străzilor din centru! Dar şi faţadele scorojite ale clădirilor, în centru, în cartierele vechi (cum ar fi vestitul Alfama). Contrast puternic faţă de clădirile pavate cu azulejos.
Mai apoi am urcat la Castel, am văzut elevatorul stradal, am văzut străzile din Bairo Alto într-o vineri noapte. Am mers în Belem, şi apoi, pentru o zi, la Sintra. Mai ales Sintra (25 de minute cu trenul distanţă de Lisabona) mi-a plăcut.
Bun, mare lucru nu pot zice de Lisabona: conferinţa a fost destul de densă, sunt multe pe care nu le-am văzut în oraş. Mai degrabă mi-a lăsat impresia unui oraş atipic pentru Europa, şi fără discuţie sărac. M-a surprins absenţa unei anume splendori ce ar fi fost de aşteptat de la capitala unei puteri coloniale. Pe ansamblu e un oraş interesant, în care mi-aş dori să revin pentru a-l cunoaşte mai bine. Locurile pomenite mai sus sunt clar de văzut. Mai ales Sintra.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
3 comentarii:
Si noua tot Sintra ne-a placut cel mai mult.
inseamna ca ati ratat si unii si altii muzeul giulbenghian - mr. 5% al petrolului, un om nu f 'dragutz', dar un mare colectionar de arta. ce are in materie de arta islamica - otomana si mai ales persana - nu are nici un alt muzeu din lume. topkapi pare plin de gioarse prin comparatie. ciudat, dar si interesant, stilul manuelin, clar in manastire, cu elefanti, palmieri si ananasi in biserica, o constructie realizata din banii de... piper.
apoi, tot ca day-trip, merita din plin obidos - oras-cetate inca locuit, dar si marea laguna -, precum si manastirile alcobaca (peste 2000 de semne de pietrari diferiti) si batalha.
si, banuiesc ca ati uitat amandoi: vino verde si porto-ul sec;)
Pentru mine mai erau multe lucruri de văzut (Oceanário, de exemplu), dar, așa cum ziceam, nu a fost prea mult timp.
Vinho verde nu m-a impresionat, iar ca Porto prefer Tawny, dar asta e chestie de gust.
Tot chestie de gust cu mâncarea. Bucătăria locală nu mi s-a părut grozavă, dar un bacalhau merită încercat. (altfel e un pic cam gras după mine)
Trimiteți un comentariu