Verona, foarte pe scurt

Arena: impresionant, bine conservat, drăguţ, de neratat. Interesantă şi soluţia găsită de a sprijini una dintre laturi (vezi foto)

Castelvecchio: slăbuţ, slăbuţ, slăbuţ.

Torre di Lamberti: panoramă excelentă asupra întregului oraş şi a munţilor din zare.

Balconul Julietei: speram să văd o casă medievală, aşa cum arăta ea pe atunci. În schimb, doar chestii comerciale, având ca vârf de lance statuia Julietei pe care dacă o mângâi pe sâni o să ai noroc o mie de ani, patul din filmul cu cele două odrasle între care iubirea era interzisă, filmat de Zefirelli (parcă?), respectiv un anunţ că acolo a locuit familia Cappello, şi că de fapt Capuleţii ar fi şi ei nişte Capello. (Da, ştiu că R & J sunt simple personaje de ficţiune şi că autorul, presupus a fi fost W.Shakespeare :p, a vrut iniţial să plaseze acţiunea la Siena…).

Piazza delle Erbe. Simpatică foc. O piaţă centrală medievală, bine conservată, deşi unele clădiri resimt obiceiul de a nu fi suficient de bine întreţinute. Nu a fost nici un risc să cadă pe mine coasta balenei când am trecut către Pizza dei Signori :) [coasta e agăţată acolo de o arcadă, şi se spune că va cădea când o persoană corectă va trece pe sub arc; de câteva secole de când e acolo, nu a picat…]

Chiesa di San Zeno. Cea mai veche bazilică din oraş, e interesantă dacă nu ai mai văzut altele din aceeaşi perioadă.

Domul. Nu tocmai impresionant. Are o acustică plăcută dacă prinzi acolo o cântare la orgă.

Chiesa di Sant’Anastasia. Surprinzător de luminoasă, nu prin faptul că ar avea geamuri, ci prin decoraţiunile interioare. Cei doi purtători de apă de la intrare (două statui) sunt simpatici foc.

VeronaCard. 10 Euro pentru 24 de ore, include acces la cele de mai sus şi la alte câteva, precum şi transport pe liniile de autobuz din oraş. Se ia de la „tabaccheria” din gară, sau de pe la muzee/atracţii. Merită, aşa cum merită şi o zi petrecută în oraş.