Dilemele unui experiment online

Începând de joi, Dilema veche a schimbat politica accesului gratuit online. Din câte am observat e singura publicaţie online românească care introduce plata pentru accesul conţinutului. Cel puţin e prima dintre cele cu audienţă rezonabilă.

Mai exact, fără a plăti abonament ai acces la 12 articol pe număr, restul fiind restricţionate. Vezi din ele doar primele 2-3 fraze. Preţul nu e mare (3 Euro pe lună), dar dacă faci socoteala pe an (25 Euro în versiunea cea mai economicoasă) şi raportezi la veniturile din România suma este destul de mare.

Nu am prea văzut în lume săptămânale de dimensiunea Dilemei, mult mai redusă decât Le Figaro spre exemplu, care să practice o astfel de politică. Pe de altă parte, nici România nu are un public educat atât de larg care să poată consume hebdomadare de peste 100 de pagini precum The Economist. Aceasta face ca totul să constituie un pariu multiplu: acces restricţionat la un număr nu neapărat impresionant de materiale.

Experimentul este interesant. Probabil revista va pierde masiv din audienţa online, sau poate, dimpotrivă, atracţia fructului oprit va fi mai importantă? Abonaţii vor fi mai ales din străinătate (diaspora românească) sau vor fi (şi) din ţară? Va dispărea publicitatea invazivă*, pe care mărturisesc că nu am văzut-o atât de prezentă altundeva decât în media online românească? Va păstra revista, pentru ediţia online, doar un public de nişă? Cum va arăta nişa respectivă? Vor urma şi alte publicaţii online aceeaşi cale? Dacă da, va apărea şi o creştere a calităţii?? Cum se vor poziţiona pe piaţă acele publicaţii care vor alege să păstreze accesul nerestricţionat de abonare? Cât de iute vor apărea pachetele de abonamente, de genul celor de la televiziunea prin cablu (cumperi acces la mai multe canale, iar preţul total este mai mic decât dacă l-ai cumpăra pentru fiecare în parte)? Să nu uităm că presa academică (ştiinţifică) are astăzi o regulă similară, bibliotecile universitare cumpărând pachete largi de jurnale pentru a beneficia de disconturi.

Toate acestea sunt lucruri de urmărit, lucruri care se petrec într-un viitor ce se petrece deja azi…

* Prin "publicitate invazivă" mă refer la acele reclame care se bagă între ochii tăi şi textul articolului sau care ocupă jumătate din ecran. Cu NoScript şi AdBlock, ca extensii pentru Firefox, scapi de ele şi consumi practic pe gratis ziarul (altfel plăteşti prin consumul de publicitate). La birou nu am însă NoScript şi AdBlock, aşa că dizgraţioasa presă românească este încă şi mai dizgraţioasă. Am constatat că reclamele sunt la fel de multe şi pe siturile din alte părţi, dar ele lasă loc şi pentru text. Cum reclamele constituie preţul plătit pentru accesul gratis la text, rezultă că a fi cititor online este mai costisitor la noi decât prin alte părţi!