Secu' și eu ... II. Superagent

(continuare din postarea precedentă)

Principala hârțoagă de la dosar este intitulată "Fișa colaboratorului din rândul elevilor". Aceasta include, pe prima pagină, date privind locul de unde pot fi luat, date despre părinții mei și o scurtă caracterizare. Asta e haioasă rău. Cei care m-au cunoscut în perioada respectivă își amintesc că între mine și Hercule erau mai multe deosebiri mărunte, incluzând faptul că sunt mult mai scund decât media, iar pe atunci eram mai degrabă sub-ponderal. Ce constată însă cel ce mă recrutează? Evident, remarcă faptul că sunt genial, fascinant de sociabil, și extrem de bine de dezvoltat fizic. După părerea mea, fie văzuse prea multe filme americane cu agenți secreți, fie era verificat la rându-i de vreun activist care dorea ca toți cei cu care are de a face să fie niște feți frumoși (evident acesta este și motivul pentru care fusesem recrutat :p).


De pe prima pagină a fișei am aflat că ai mei nu erau cunoscuți prin arhivele M.I., deci nu erau nici hoți, nici agenți secreți, nici cine știe ce urmăriți ca să aibă nume de cod. Dosarul mai conține varii hârtii referitoare la părinți, rezultatele verificărilor făcute. Să zic așa, sunt remarcabile eforturile depuse ca să verifice două persoane obișnuite, chit că mamei cred că i-au încurat titulatura oficială a ocupației, care era pe atunci asistentă medicală, nu soră medicală cum scrie în fișa pe care o reproduc mai jos.

Am anonimizat nițel imaginile scanate. Am lăsat însă prenumele celui care m-a recrutat, care este, culmea!, identic cu numele conspirativ pe care mi l-a comunicat. Halal agent secret!

(vine imediat și partea a treia a postării).


0 comentarii: