Pe verso-ul fișei de colaborator (vezi facsimil) nu scrie mare lucru. Cred că ar trebuit să fie date despre informările efectuate. Cum nu am avut nici-un alt contact cu recrutatorul meu, acolo este gol. Ceea ce este un pic surprinzător ținând cont de faptul că aveam un potențial fantastic, după cum pomenește pagina întâi din fișă (cea din postarea precedentă).
Mai din josul paginii ne lămurim că fusesem deja pasat unui alt contact (i-am anonimizat numele), care a analizat el ceva și a constatat că "întrucât nu mai dispune de posibilitate de informare, propunem spre aprobare, încetarea legăturii cu acesta și dosarierea materialelor la biroul "F"...". Același căpitan care aprobase pe prima pagină începerea colaborării și care între timp devenise maior, este cel care aprobă și încetarea relației.
Decizia nu este datată. Să fi fost luată în 1988? Sau în 1989? Dacă da, ce o fi determinat-o? Cum de au renunțat la legătura ce părea pe prima pagină atât de utilă? Să fi apărut informații noi, neincluse în dosar, despre mine, despre ai mei, despre colegii mei? Faptul că bifaseră deja acțiunea? Faptul că "recrutarea mea" acoperea altceva? Faptul că îți dăduseră seama că nu are rost să spioneze niște liceeni? Faptul că venea revoluția? Sau că deja venise revoluția? Poate au clasat dosarul prin 1990 sau 1991, la vreun inventar? Poate chiar pe vremea gropii de la Berevoiești? Din dosarul meu nu transpar informații în acest sens, rămâne - momentan sau definitiv - un mister.
Între hârtiile de acolo am găsit însă "Angajamentul" scris și semnat de mine în 1988. Un scris tremurat rău. Cred că scriam un pic mai frumos în perioada cu pricina, dar e posibil să mă înșel. Vag îmi amintesc și de ce nu am trecut acolo numele meu complet, ci doar o parte din prenume: îmi venise în minte că așa angajamentul ar putea fi nul. Dar și aceasta poate fi doar o amintire falsă, fabricată ulterior. Ciudat însă că, deși au verificat atent pe ai mei, au uitat să verifice dacă numele celui recrutat este chiar cel pe care l-am scris eu acolo. Sau poate nu era relevant...
Morala e simplă. Lucrurile se făceau temeinic pe atunci. A fost nevoie de trei inși ca să facă față unui licean prăpădit, de la care au cules, după cum se vede, numeroase informații. Câți bani s-au aruncat pe fereastrp cu asta... Sau poate erau și alte scopuri, invizibile în dosar?
Ce au mai făcut personajele acestei povești în ultimii 25 de ani? Am dat un search pe google. Mugur, cel care m-a recrutat, s-a retras din servici ca și colonel, ăn a doua parte a anilor 1990. Retragerea nu a fost una simplă, ci a survenit după un scandal. 10 ani mai târziu s-a dovedit că recrutatorul meu, parte a vestitei unități 0215, era personajul pozitiv, cel care demascase corupția unor suspuși. Mai apoi, Mugur s-a încurcat cu niște personaje dubioase, organizând un trust de presă, dând consultanță unor magnați. Din ce am văzut eu prin presă s-a retras mereu din joc, înainte ca personajele cu pricina să înceapă să aibă probleme cu legea.Te întrebi dacă nu cumva încă mai este un fel de cadru activ...
Șeful său, cel cu aprobările, e mai puțin prezent pe net, acum fiind un șef mai mic într-o firmă mai mare de pază. Privată. Implicat în urmă cu câțiva ani într-un scandal de genul celui "Gigi Becali sechestrator". Pe net mai găsești și alte referințe la el ca securist, fiind spre exemplu între cei ce îl urmăreau pe Remus Opriș, sau, împreună cu subalternul său de mai sus, între cei care îl băteau pe Claudiu Șerban, un ploieștean ce a plecat din țară în anii 1980, după ce Securitatea l-a bătut în mod repetat ca să îl facă să rămână.
În fine, cel care a propus încetarea colaborării și care era pe atunci locotenent major, s-a sustras involuntar de la căutare pe net, dat fiind că are un scris de mână din care nu se pricepe ce nume de familie are.
[sfârșitul seriei de postări]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu