Aventuri în epoca de piatră

Mulţi dintre colegi mei împărtăşesc părerea că a cunoaşte lumea pe cale cantitativă, utilizând metode statistice, este doar o simplă iluzie, un moft care nu conduce nicăieri. „Cunoaşterea adevărată”, cred ei, este cea imediată, fără a utiliza prea multe cifre, dar interacţionând direct cu obiectul studiat. De altfel, pentru ei statistica se reduce cel mai adesea la distribuţii de frecvenţe, de genul 15% dintre oameni cred că X, 20% cred că Y, iar restul zic că W”, sau cel mult la distribuţii bivariate („dintre femei, 20% zic X, 20% - Y, iar restul zic că W, în timp ce între bărbaţi sunt 5% X, 20% Y, iar restul W”).

Evident că aceasta ar putea fi metoda cea mai adecvată dacă toţi oamenii, sau o bună majoritate a lor ar fi la fel, ceea ce nu ar implica cine ştie ce efort de gândire pentru a-i cunoaşte direct pe toţi. Exact ce îmi spunea un tânăr economist spaniol habotnic: „oamenii sunt simpli, am trei caracteristici pe care dacă le ştiu le prezic orice comportament”.

Ceea ce se uită de regulă este faptul că lumea, viaţa, obiecte, natura sunt realităţi extrem de complexe şi în cvasitotalitatea ştiinţelor cunoaşterea mediată a înlocuit-o de mult pe cea imediată. Limbajul abstract utilizat astăzi în mediul academic internaţional implică cunoştinţe avansate de statistică, indiferent că vorbim de fizică, medicină, sociologie sau … lingvistică (tocmai citeam despre un studiu asupra evoluţiei verbelor neregulate în limba engleză, de aici mi-a venit şi răbufnirea asta de frustrare legată de calitatea lumii academice româneşti).

P.S. Evident cele de mai sus nu presupun căderea în cealaltă extremă, anume a uita să apelezi mai întâi la cunoaştere imediată, directă, pe care abia apoi să o aprofundezi la nivel abstract pentru a spori cunoaşterea.

7 comentarii:

Humeistos spunea...

Mi-ai amintit de un articol foarte bun din Wired Magazine:
http://www.wired.com/techbiz/media/magazine/16-03/mf_netflix

Un site de inchiriat dvd-uri are un sistem de recomandat filme, pentru fiecare utilizator in parte, in functie de notele precedente ale acestuia. Acum un an si jumatate, au lansat un concurs, cu premiu de 1 milion de dolari, pentru imbunatatirea cu 10% a recomandarilor. Sunt prezentate 2 abordari total diferite, care aduc o imbunatatire in jur de 8%.

Prima apartine unor CS-isti/matematicieni, care incearca (partial precum economistul tau habotnic) sa gaseasca un sistem de coordonate in care sa cuantifice recomandarile. Ce e interesant e ca ei nu tintesc niste caracteristici exprimabile (alb-negru sau color, de arta sau popular, american sau strain), ci aplica teorii matematice pentru a crea o baza abstracta (in pagina 3, Singular Value Decomposition) dupa care sa judece filmele.

A doua abordare apartine unui psiholog britanic, care incearca sa faca predictii bazate pe modele de comportare umana (mai precis pe ceea ce se numeste behavioral economics). Te las pe tine sa descoperi despre ce e vorba (in traducere: partea asta n-am priceput-o suficient cat s-o prezint pe scurt).

Turambar spunea...

Sa vezi la clientzi schizoidie intre renegarea puterii de cunoastere a metodei cantitativ-statistica, pe de o parte, si pe de alta parte nevoia disperata de a sti cu cinci minute mai devreme daca au sanse sau nu.

Vin la tine, iti tin un expozeu superior despre cum nu cred ei in sondaje si ce de cacat sunt sondajele si cum focus grupurile sunt de fapt cele mai bune, si cum pretul e prea scump. si pe urma a doua zi te intreaba daca poti sa ii faci un sondaj in cinci zile. sau nu, mai bine in trei zile. si repede, ca trebuie sa ia o decizie.

pai sa nu le ...?

sa nu. clientul are intotdeauna dreptate. da, domnule, cum sa nu. facem tot posibilul. cu siguranta. probabil. 95% cert. sambata seara, la 11 noaptea, avetzi rezultatele. si grafice, bineintzeles.

:) :rofl:

parvan spunea...

eu cred ca adevaratele extreme sunt colegi ... care cred doar in cunosterea mediata vs colegi care cred in cunoasterea imediata.

De fapt discutia cred ca e despre "subiectul cunoasterii" ca sunt zone mai usor sumabile si altele mai dificil de sumat.

eu unu trec in ultima perioada printr-un proces oarecum bizar:
venind dinspre cunoastere cantitativa ... si ajungand la dovezi de mare eterogenitate, incercand sa izolez "nise" omogene ... ajung la numere suficient de mici (mai ales in sondaje care ... erau desenate pt intreg) incat incep sa valorizaz cunoasterea "imediata" :)

Concluzia mea e una veche: Nu poti conoaste tot, dintr-o data :)

Bogdan spunea...

@humeistos: mişto articolul, face trimiteri indirecte la câteva chestii complet străine pentru aproape toata comunitatea ştiinţifică românească, ca si pentru cei implicaţi în market research:

1. Netflix nu a oferit bazele de date, aşa că ceea ce au făcut participanţii a fost să creeze modele teoretice pe care Netflix le-a validat abia apoi cu datele. La noi (şi nu numai) se practică metoda: băgăm totul în calculator, vedem ce iese şi încropim o explicaţie. Or metoda folosită azi în cunoaştere este să creezi explicaţia şi apoi să vezi cât de adecvată este. Dă infinit mai multe rezultate decât să arunci de-a valma informaţie în calculator... (nu doar la noi se aplică metoda asta de explorare fără a avea o construcţie teoretică în spate, dar la noi pare adesea a fi singura folosită).

2. Pe de altă parte, lipsa de acces la date care să îţi valideze predicţia duce la RMSE mizerabili (bănuiesc că Netflix nu a inventat un RMSE foarte depărtat de inidcii de goodness of fit utilizaţi în mo curent, ceea ce înseamnă că un RMSE bun ar trebui să fie sub 0,05 sau măcar sub 0,10)

3. Ce a făcut Potter pare a ţine deopotrivă de backgroundul său din ştiinţele sociale, dar şi de MA-ul în operations research, unde a studiat probabil simulare statistică, în particular serii de timp sau ceva similar, pe care le-a aplicat ca metodă în algoritmul său.


Bref: a aplicat o cale de cunoaştere pur ştiinţifică, plecând de la teorie la metodă. Pentru asta însă a avut nevoie să cunoască mai întâi metoda :))

Bogdan spunea...

@turambar Aia cu clientul am văzut-o şi eu: vrea chestionare oriunde că dă mai bine să ai cifre, vrea şi focus că sună cool şi e la modă să faci focus.

Iar agenţia de market research tinde să îi ofere orice: focus group în care chemă indivizi care nu au un minim background comun ca să poată între ei, aşa că discuţia este de fapt un soi de interogatoriu, în care moderatorul pune întrebări ca mitraliera, iar participanţii răspund monosilabic.

Apoi se întocmesc rapoarte de genul: "40% dintre subiecţi au zis X", uitând că au avut 10 participanţi la focus, şi că din analizele de natură calitative nu prea au cum să rezulte procente, eşantioane reprezentative şi alte prostii de genul ăsta pe care le tot întâlnesc în rapoarte girate de unii care apoi se dau în bărci pe la TV ca mari specialişti...

Concluzia mea: clienţii "e" proşti că nu ştiu ce să ceară, neavând educaţie minimală în domeniu. Ei "nu are" cum să se deştepte, că furnizorii de date "este", cu mici excepţii, la fel de educaţi în domeniu ca şi clienţii...

(ce e drept lucrurile par a începe să se mai schimbe, însă deh, schimbarea e graduală ...)

Bogdan spunea...

@cristi: asta e din cauză că lucrezi pe nişe pe care explicaţia teoretică privind comportamentul este mai puţin cunoscută în România, iar presiunea de pe piaţă (unde trebuie să fi gata repede, nu ai timp de a sta să alergi după teoriile pe care nu le ai la îndemână) nu îţi permite altceva decât un soi de empirism abstract. Aici lumea academică ar trebui să vină punându-ţi la dispoziţie explicaţii rezonabile, pe care să le poţi testa imediat şi dezvolta în strategii media, indiferent de tipul de date la care ai acces....

Turambar spunea...

Bogdane,

Ma simt si eu de multe ori vinovat de ceea ce numesti "empirism abstract". Stiu ca in spatele chestionarului zace teoria. Modelul. Ipoteza. Doar ca, alas, de multe ori o avem atat de implicit in minte incat uitam de ea. Sa fie rezultatele repede. Si, pe urma, daca ne convim, avem incredere in ele. Daca nu, incepem sa cautam hibe metodologice (vorbesc de maniera de abordare a unora din clienti).

Cum spui tu: incetul cu incetul. Un proces de invatare lung si plin de meandre. Insa trebuie sa recunosti ca, tot incetul cu incetul, lucrurile nu mai sunt ce au fost acum cinci ani de zile, de ex. E lumea usor mai mobilata conceptual la minte.