Timpuri noi?

Sociologia românească a suferit din greu în urma interdicţiilor din perioada comunistă, având practic două perioade – la debutul regimului, şi mai ales în ultimele două decade ale acestuia – în care nu a avut voie să existe.

Dincolo de alte consideraţii, impactul imediat este o discontinuitate de vârstă între generaţii care face să nu existe un soi de … clasă de mijloc. Ceea ce s-a întâmplat lunile trecute a fost o schimbare de generaţie, cei care au absolvit mai demult predând în bună măsură ştafeta la nivel de conducere către absolvenţi recenţi de sociologie. Am văzut acest lucru petrecându-se în Universităţile publice din Cluj, Bucureşti, Oradea şi Sibiu, unde oameni până în 40 de ani (din păcate exclusiv bărbaţi, într-o disciplină unde femeile sunt majoritare), au devenit decani, prodecani, secretari ştiinţifici sau şefi de catedră.

Sunt curios în ce măsură acest lucru va contribui la apropierea facultăţilor cu pricina de standardul contemporan de research university, cu alte cuvinte facultatea văzută ca loc în care se petrece întâi de toate cercetarea şi nu, ca în sistemul sovietic, totul se rezumă la o activitate de predare de tip industrial. Momentan, dacă ar fi să ne luăm după conţinutul paginilor de web ale celor patru facultăţi amintite, doar la Oradea ar fi ceva proiecte de cercetare, în rest, ca oriunde în ţară de altfel, "fabricile de oameni" fiind simpli apendici industriali :(

Sper ca noua generaţie care a acces la funcţiile de conducere să îşi propună să schimbe perspectiva!

6 comentarii:

Anonim spunea...

Timpuri vechi. Iata cum asa-zisa noua generatie sta amfitrioana la mucegaita "veche" generatie:

http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/legea-lui-eminescu-conferinta-publica.html

Da, si eu am sperat sa fie adevarata aceasta schimbare. Din pacate se pare ca puterea banului (probabil, nu? din cate stiu profesorii isi voteaza singuri salariul in fiecare an cand baga sute de studenti; informatie despre care, spre rusinea mea, nu m-am interesat direct). Sociologia romaneasca, cel putin cea bucuresteana (pe la Cluj mai sunt ceva sperante, desi nu multe), este mult sub limita decentei. In toamana lui 2008 au reusit sa bage doctoranzi cat studenti in anul in care am inceput eu studiile la minunata facultate (sic! la "f" mic). Nesimtirea si prostia (da, exista si cea din urma cu prisosinta) sunt doua caracteristici fundamentale in momentul de fata. De la cei "tineri" care chiar ar putea sa schimbe (unii sunt deja conf.)ceva am auzit ori numai bombaneli si susoteli pe la colturi ori acuze aiurea asupra sistemului pre-universitar combinate cu o tacere suspecta asupra propriei lor complicitati.
SAS-ul este o "masina de oameni" dar si de "manuale" ("textbooks" suna mai bine). Nu s-a mai publicat nimic decent de prin 2000 cred (o mica exceptie, notabila totusi, in 2008 din partea unui conf bombanitor). Situatia e absolut penibila mai ales ca este atat de vizibila.
Nu luam in calcul anacronismul teoretic si metodologic care bantuie pana si pe cei mai decenti dintre sociologi (Parsons inca e rege pentru unii -- sub o forma camuflata sau alta; pe Bourdieu il pocim ca sa arate ca Parsons si etc.; Marx e tabu; Eminescu e rege si asa mai departe).
A, si totul e pe bani grei (vezi recenta declaratie de avere a unei personalitati importante inca in facultate -- sumele se ridica la sute de mii [!!!] de euro)
De afara miroase foarte urat...

Bogdan spunea...

Tot ce pot să spun este că lucrurile se schimbă, însă foarte încet.

Eu am văzut mai multe materiale interesante publicate în ultimii ani. Ce e drept, puţine au un nivel apropiat de publicaţiile de vârf din lume...

Din punctul meu de vedere anonimitatea nu conferă dreptul de a impune inexactităţi pe post de adevăruri absolute, aşa că mă văd nevoit să precizez că multe dintre abordările clasice din sociologie (Parsons spre exemplu) constituie încă în ştiinţa cu pricina puncte de plecare interesante. Ce e drept, a te opri la studiul câtorva clasici e stupid: sociologia a evoluat enorm de la Marx încoace ;)

Altfel, invocând ca argument doar insinuări pour le connaisseurs, mi-e teamă că apare riscul plasării discursului la nivelul aceleiaşi complicităţi suspecte :D.

Anonim spunea...

Corect; nici nu am intentionat sa fac o critica comprehensiva; ar trebui scris foarte mult pe tema asta (nici vorba sa incapa asa ceva pe un blog). Nu propun nici adevaruri absolute; critica e partiala, evident.
Anonimitatea este un strat protector atat timp cat inca oamenii pe care ii critic (si pe care ii stiu a nu lua criticile prea usor) au putere asupra mea; alt motiv nu este si, din pacate, nu pot sa renunt la anonimat.
Publicatiile bune sunt putine. Daca sunt bune din punct de vedere metodologic (ceea ce e rar dar totusi se intampla, mai ales in grupul cantitativistilor), din punct de vedere teoretic sociologia bucuresteana este destul de inapoiata. Din punct devedere politic este marcata de un vid total (cu o mare exceptie, dar prozelitismul nationalisto-religios este doar o ideologie ieftina).
Parsons este foarte uzat in momentul de fata din aproape orice punct de vedere (“ca punct de plecare” este cam imprecis totusi); bineinteles ca aici nu putem cadea de acord fiindca functionam in paradigme diferite (a dvs. fiind foarte apropiata de Parsons - nu ma refer la functionalism ci la ideea de o sociologie a "valorilor"; se poate discuta si metodologic evident dar nu e loc aici). Oricum, daca ar fi sa va critic pe dvs din punctul asta de vedere, ar fi o dezbatere pur stiintifica (si dealtfel placuta) si nu una absolut detestabila (i.e., care am prefer amandoi sa nu fim nevoiti sa o purtam) cum este cea lansata in post-ul acesta.
Al alatura pe Bourdieu cu ideea de valori este o greseala imensa, rezultat, as vrea sa cred, a unui tip de "wishful interpretation" decat a unei lipse de atentie. Oricum, Bourdieu, asa cum e el discutat, e depolitizat la maxim (faptul ca este printre cei mai politici dintre sociologi este totusi o problema).
Marx este inca foarte actual mai ales sub formele derivate ale diverselor marxisme (desi etichetarea e brutala); a spune ca nu este asa inseamna a fi rupt de realitate; totusi chiar scrierile lui Marx sunt foarte actuale si, in orice caz, mult mai actuale decat autori clasici dar foarte “obositi” (Pareto) sau “semi-obositi” (Durkheim). Din pacate in Romania lumea citeste Manifestul comunist si crede a priceput (asta in cazurile bune incare nu asculta direct de ideologii regi); bineinteles, asocierea dintre Marx si regimul stalinisto-ceausist nu ajuta deloc, dar asta e facuta mai mult din necunoastere si ignoranta (dovada faptul ca nu se discuta absolute deloc despre viabilitatea unei asemenea asocieri si eventuala reconsiderare a teoriilor lui Marx, ci se arunca la gunoi direct, fara comentarii) .
Bineinteles ca nu am spus ca trebuie sa ne oprim la studiul clasicilor, lucru care, dupa cum ati spus ar fi stupid (si, culmea, chiar asta se intampla intr-o mare masura la SAS unde sociologia generala si istoria sociologiei inseamna doar Durkheim, Weber, Pareto [si aici miroase a Parsons, desi doar miroase]).

Imi cer scuze pentru stilul laconic si eventualele insinuari. Sper ca ma intelegeti; mai mult nu se poate in momentul de fata. Imi cer scuze si pentru eventualele inexactitati, am scris cam repede.

Bogdan spunea...

Sunt lucruri cu care sunt şi lucruri cu care nu prea sunt de acord în ceea ce spui. Bourdieu, de pildă, include din plin stilul franţuzesc de a defini vag aproape orice, ceea ce face ca să poată fi interpretat în orice sens.

Nu este însă aici locul să rezolvăm dilemele teoriei sociale, şi nici nu sunt tocmai atras de domeniul în cauză.

Despre restul cred că este mai bine să discutăm atunci când îţi poţi apăra public opiniile.

Anonim spunea...

Ok, nu sunt de acord in privinta lui Bourdieu; merita discutat totusi: un inceput bun ar fi
Swidler, Ann. 1986. “Culture in Action: Symbols and Strategies” American Sociological Review 51:273-86.
Desi nu atinge teoria lui Bourdieu, Swidler prezinta niste critici solide asupra teoriei parsonsiene a valorilor.
Mi-ar face placere sa continuam discutia desi nu prea vad cum s-ar putea intampla asta prea curand.
Numai bine,
A (de la Anonim)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.