Am zis că nu o să scriu despre povestea cu salariul şi pensiile, dar adesea declaraţiile oficialilor de nivel înalt dovedesc fie o necunoaştere crasă a modului în care funcţonează societatea pe care o administrează, fie demagogie ieftină, fie desconsiderare a cetăţenilor care îi plătesc, fie aplicarea discriminatorie a propriilor principiilor declarate.

"Trebuie curmat ceva nedrept şi nesimtit, nu este normal ca o persoană să cumuleze şi pensie şi salariu" a declarat (din nou), conform Realitatea, premierul României.


1. Pensia reprezintă consecinţa faptului că un individ oarecare, să îi zicem X, a cotizat o lungă perioadă de timp la un fond de asigurări sociale. În cazul României, pentru majoritatea cetăţenilor, este vorba de unul şi acelaşi fond, administrat de stat. Prin urmare, ajuns la pensie, X primeşte bani pentru că a cotizat, nu pentru căi s-ar face o favoare. Nu văd prin urmare care e raţiunea ca, dacă e capabil să muncească, să nu o facă.

2. Mai mult, există evidenţe empirice puternice care spun că pensionarii ce menţin un regim de viaţă activă trăiesc mai mult şi sunt mai sănătoşi. Asta ar însemna şi costuri mai mici pentru sistemul de asigurări de sănătate, unde contribuie orice om care are venituri.

3. Să zicem că, aşa cum susţine domnul Boc, cumulul a două venituri este o dovadă de nesimţire. Mă întreb dacă dumnealui, alături de salariul de prim-ministru, primeşte şi vreun salariu de cadru didactic. Dar domnul Videanu, o mai avea dividente de luat în afară de salariul de ministru?

4. Oare, urmând aceeaşi logică expusă de domnul prim ministru, nu este nesimţire să ai şi pensie şi venituri din chirii? Prin urmare nu ar fi firesc să naţionalizăm locuinţele acelor pensionari care au mai mult de o proprietate?

...

PS. Trebuie spus că agreez cu faptul că este anormal ca unele pensii ale unor pensionari care au lucrat exclusiv ca funcţionari publici sau soldaţi să atingă sume astronomice. A încerca să corectezi însă această anomalie printr-o măsură ce multiplică inechităţile şi trimite la practicile comuniste mi se pare a fi, în egală măsură, "nedrept şi nesimţit".

PS2. Oare o mai fi Emil Boc un om de dreapta????

8 comentarii:

parvan spunea...

Si tu incepi?

Nu ti-e limpede ca discursul "nedreptatii si nesimtirii" ar fi mers pe orice ... pe aia care au mai multe case, mai multe masini, mai multe profesii, mai multe activitati, mai multe perechi de pantofi .... mai multe orice?

Doar ca aici era probabilitatea mai mare sa apara sustinatori ai "nesimtirii si nedreptatii" si de aici ... discutia mai ampla si "dusmanii" constientizati mai usor.

E doar "dati cate una sa ajunga la toti" ... daca ai memoria cozilor comuniste ... stii ce spun.

Oare ce-i oprea sa vada sursele salariilor considerate "injuste", oare ce-i oprea sa le stopeze. Oare e un om nesimtit pentru ca ia ceea ce i se spune ca e al lui?

Nationalizarea de care zici nu e asa de indepartata precum zici ... dar si atunci ca si acum era nevoie de constientizarea si identificarea "chiaburilor" ca sursa de nedreptate si nesimtire.

Cat despre indreptarea finala ... cu un pic de control al imaginii si Chivu Stoica putea sa fie de dreapta.

Anonim spunea...

Io nu inteleg un lucru, poate ma lamureste si pe mine un socio-meteo-hidro-contabiolog.
Io inteleg ca pensia se acorda, in general, persoanelor care au contribuit in trecut la asigurarile sociale si care nu mai pot munci, fie din cauza batranetii, fie a vreunei boli.

Daca ma retrag la pensie si daca dupa 6 luni imi revine cheful, nu e firesc sa renunt la pensie? A pastra pensia si a avea un loc de munca mi se pare similar cu a declara ‘nu mai pot sa muncesc - merit pensie’ si, in acelasi timp, ‘muncesc - merit salariu’.

Dupa mintea mea, in mod similar, contribui la fondul pentru somaj cat timp lucrez. Daca raman fara job, primesc o suma de bani in aceasta perioada si renunt la ea in momentul in care ma angajez din nou. Oricui i s-ar parea absurd sa primesc in acelasi timp bani de la somaj si salariu.

Daca la somaj si salariu asa ceva e absurd de ce e normal la pensie si salariu de la stat?

Bogdan spunea...

Aşa cum înţeleg eu lucrurile:

Contribuţia la fondul de şomaj, ca şi la cel de pensii este una care reflectă principiul solidarităţii sociale. În plus, în cazul pensiilor există şi o componentă pe care aş eticheta-o, ad hoc, drept investiţional-asiguratorie.

Pensia este un drept contributoriu care se acordă după atingerea vârstei de pensie sau după încheierea perioadei minime stabilite pentru contribuţie. Faptul că după aia mai munceşti sau nu este irelevant. La fel de irelevant este şi faptul că ai sau nu alte venituri.

Să ne închipuim următorul exemplu: X contribuie toată viaţa la sistemul de pensii. Profesia îi permite să fie activ până pe la 95 de ani. (să zicem că X este jurnalist sau politician). La 95 de ani moare. Dacă ar fi să îi aplicăm lui X ceea ce a scris anonimul de mai sus despre pensie, atunci X a contribuit în zadar o viaţă întreagă la fondul de pensii. Societatea a decis că el trebuie fie să nu mai fie activ, fie să plătească la infinit faptul că îşi permite să fie activ. Cu alte cuvinte X a fost penalizat drastic pentru faptul că a fost mai sănătos şi mai în putere decât alţii.


În cazul ajutorului de şomaj, tipul de risc asigurat face ca situaţia să fie diferită. În primul rând riscul cu pricina este mult mai redus decât cel de a îmbătrâni. De aici şi dimensiunea mult mai redusă a cotizaţiei. În al doilea rând, accesul la beneficiul social cu pricina este condiţionat de o stare care prin definiţie este una limitată în mod natural (fie omul cu pricina se reangajează, fie iese la pensie, fie moare). În plus, din mai multe raţiuni, în cele mai multe societăţi ajutorul de şomaj se acordă doar pe perioade limitate.


Aş mai sugera o altă paralelă cu pensia. Să zicem că X are două maşini. Ambele sunt asigurate. Intră cu una din ele într-un pom şi o face zob. Se duce la asigurări. Îl vor întreba cei de acolo dacă cea de-a doua maşină funcţionează???



Pentru mai multe clarificări am să rog anonimul de mai sus să se adreseze unei persoane care are competenţele bizare pe care le enumeră în comentariul său. La urma urmei, din punctul meu de vedere, respectul faţă de o profesie sau alta este similar din punct de vedere moral cu respectul acordat drepturilor la muncă, pensie, liberă expresie.

Anonim spunea...

Ca in cazul dezbaterilor legate de subiectul dn post, io am o intrebare: Daca nu ai competentele enumerate la inceputul intrebarii cum poti emite sentinte despre un astfel de subiect?
Moda din Romania e cea a "datului cu parerea" si a invocarii unor expertize bombastice ca argument suprem.
La buna vedere!

Bogdan spunea...

Anonimule, văd că îţi cam place să te bagi în seamă.

Ia încearcă să citeşti atent ce scrie peste tot pe aici. Exceptând prima frază a postării, unde îmi afirm indignarea, peste tot zice aşa: "părerea mea este", "eu cred că", "aşa cum înţeleg eu lucrurile", sau am formulat interogări referitoare la subiect.

Pe urmă, ai intrat aici pe blog, unde eu sunt gazdă. Ai formulat întrebări, iar eu, trecând peste impoliteţea formulărilor, ca o gazdă ce mă aflu, am căutat să îţi răspund, cu propriile mele opinii şi în măsura în care am înţeles întrebările tale. Nu ţi se pare un pic bizar să îmi reproşezi faptul că ţi-am răspuns???

Nu îmi rămâne decât să procedez în consecinţă: următoarele comentarii de genul celor de mai sus vor primi tratamentul pe care eu, ca şi gazdă, consider că îl merită: vor fi şterse.

parvan spunea...

Parerea mea :) este ca ar fi bine sa incercam sa nu amestecam pensiile cu somajul cu asigurarile de sanatate, cu RCA-ul sau cu alte forme de asigurari.

Toate au si o componenta contractuala dincolo de frumos spusa solidaritate sociala.

Mai mult decat atat ... trecem usor cu vederea faptul ca "statul" este administrator si legiuitor dar contributiile respective sunt pe baza contractuala si au un scop determinat.

Poate ca intr-adevar uneorie bine sa ne intrebam despre modul de calcul al contributiilor si al pensiilor, poate e cazul sa ne intrebam si despre echitatea sistemului de pensii, poate si despre legi speciale, poate si despre determinarea politica a pensionarilor premature.

Dar astea toate trebuie cautate la sursa si abordate punctual, nu trebuie sa devina "vanatoare de vrajitoare" in care sa se asmuta oamenii intre ei.

Pt ca repet ... nu poti acuza un om ca primeste niste bani legali. Bogdan daca poti comenta asta m-ar interesa parerea ta. Ce vina are pensionarul de azi pentru cuantumul pensiei sale (mic sau mare).

PS: si pt ca vad ca si la tine au aparut "anonimii revoltati" parerea mea despre pensionari mi-am spus-o de mai multi ani: http://www.parvan.ro/?p=99 si noi tocmai magulitoare ... dar asta nu e un motiv pentru ai judeca global.

PS2: scuze pentru limbajul licentios din primul raspuns ... era doar tristetea ca ai cazut si tu victima a unei teme de dezbatere aparent "rationala" despre cumulul de pensie cu "alte venituri". Parerea mea fiind ca dintr-un inceput n-a fost vorba nici de moralitat, nici de economisire, nici de sange proaspat ... ci doar de asmutirea oamenilor intre ei.

Bogdan spunea...

Discuţia necesită argumente raţionale, chiar dacă, aşa cum spui, motivaţia aparentă a măsurii ce a condus la dezbatere este una pur electorală: Guvernul pare a fi interesat să sporească clivajul existent între cei ce lucrează în sectorul public şi cei ce lucrează în sectorul privat. O opoziţie ce îmi aminteşte de "muncitori vs. intelectuali", de "angajaţii productivi vs. personal TESA", de "noi muncim, nu gândim".

De astă dată, o parte din populaţia ţintă ce poate primi mesajul şi spori clivajul este mai tânără decât media, mai bine educată şi cu o autoreprezentare ca aparţinând unei clase sau 'subclase' relativ superioare.

De aici nevoia de argumente raţionale sau de post-raţionalizare a unei decizii pripite, probabil luate la repezeala, din populism etc.

[Stupiditatea dezbaterii derivă în opinia mea din faptul că ea apare după ce o măsură oarecare a fost impusă de Guvern şi nu înainte ca aceasta să fie propusă...]


Dacă e să mă gândesc la oameni din postarea ta mai veche, aş zice că ei sunt mai degrabă asistaţi social: primesc pensie nu atât pentru că au contribuit, cât mai ales din solidaritate socială.

Să revenim însă la cei care au contribuit: aşa cum ştii, mărimea punctului lor de pensie depinde de cât de mult au contribuit în trecut. Valoarea punctului de pensie depinde de cât contribuie cei care muncesc azi.

Problema este că sistemul, ca aproape orice instituţie în ţara asta s-a schimbat de foarte multe ori (vezi de exemplu faptul că ministerele nu reuşesc să îşi păstreze acelaşi nume, ia guvernul nu are aceeaşi structură mai mult de 4 ani, dacă îi apucă şi pe ăia). Instabilitatea cu pricina se traduce în formule diferite în care s-a calculat punctul de pensie în trecut: din amintirile mele aproximative, formulele de calcul au inclus ba (1) media tuturor anilor de contribuţie, ba (2) cei mai buni 5 ani, ba (3) media ultimilor 5 ani etc.

Evident că apar astfel inegalităţi substanţiale, în care cei care au prins pensionarea în scurta perioadă în care se aplica regula (2) sunt net avantajaţi faţă de (1) şi un pic avantajaţi faţă de (3) (de regulă cei mai buni ani sunt ultimii).

Asta înseamnă că doi pensionari identici ca traiectorie profesională şi nivel al contribuţiei, dar diferiţi cu, să zicem 6 luni în ce priveşte pensionarea, vor primi pensii diferite dacă în cele 6 luni s-a trecut de la regula (2) de calcul a punctului de pensie la regula (1).

În opinia mea, cu asta ar trebui să se ocupe Parlamentul şi Casa de Asigurări Sociale, nu cu penalizarea pensionarilor care continuă să muncească...

parvan spunea...

Merci pentru (post)rationalizare.
Gandim la fel ...daca e sa combatem cu cei care "gandesc altfel (sau nu gandesc ci doar se fac ca muncesc) :).

Sunt perfect de acord cu recalculari si recolari ... mai ales cand situatia prezenta e rodul multelor populisme si chiar a unor accidente istorice. Astea intr-adevar trebuie rationalizate chiar si post factum. Nu cred insa ca dezbaterea actuala asa cum a fost lansata si intretinuta ... este mediu propice acestei dezbateri (dealtfel nici nu cred ca e o problema urgenta ... ci doar ca e importanta).
Daca ar fi insa sa rationalizam intr-un mediu normal probabil ca ne-ar separa nuante, probabil ca separarea intre "asigurare" si "asistenta" ar trebui mai bine facuta, probabil vom descoperi ca sub zona de "asigurari" se ascund de multe ori diverse "decizii arbitrare" fie ele de asistenta sociala (vezi caul pensionarilor anticipate, al pensionarilor "pe ca ze boala", al pensionari ca forma de crestere de veniturilor desi "pensionarul" ramanea fix pe acelasi post)sau de mita electorala (ca in cazul pensionarilor din sistemele militarizate). Si atunci poate am putea reevalua in ce masura vorbim de o pensie castigata si in ce masura o pensie acordata de stat in marinimia lui.
Dar si atunci ne vom lovi de problema morala de care tot aminteam: nu stiu daca putem invinovatii omul care a beneficiat de un drept acordat. Si asa fiind indreptarea trebuie facuta la locul greselii si nu prin "nesimtiri" trambitate la televizor.