Berlin

Ultimele zile din 2008 si primele din 2009 le-am petrecut la Berlin. Am stat undeva, nu departe de fostul sediu al Gestapo. Îl vedeam pe geam. Acolo se construia ceva nou. Au lucrat pe 31 decembrie, au lucrat şi pe 2 ianuarie. La ora 9, când ne-am trezit, erau deja la lucru. Ningea, erau -6 grade, dar ei aveau un reflector aprins şi munceau.

Am stat lângă fosta gară Anhalter, cândva cea mai mare din Europa, din care bombardamentele au lăsat în picioare doar o parte, şi care a fost închisă după ridicarea Zidului Berlinului. Până de curând acolo şi mai ales în Postdamer Platz era un teritoriu pustiit, cel mai vast spaţiu neconstruit dintr-un oraş. Pe acolo trecea zidul, pe acolo se bombardase masiv şi tot pe acolo astăzi se reconstruieşte masiv: zgârie nori, clădiri din oţel şi sticlă, mall-uri, inclusiv un soi de replică a Flatiron-ului New Yorkez, într-o arhitectură oarecum atipică pentru Europa.

Berlinul este astăzi un oraş al contrastelor: bulevardul principal, Unten der Linden, mi s-a părut un pic cam prea lipsit de imaginaţie; Kurfuerstendamm, principala stradă comercială, fost centru al Berlinului de Vest, pare mai puţin rece, şi chiar pare a avea ceva mai mult farmec, deşi este şi ea în bună măsură reconstruită după război. Altfel, ca şi alte oraşe germane mari (Köln, Frankfurt), din Berlinul vechi lipsesc bucăţi însemnate, oraşul fiind oarecum rupt intre rămăşiţele trecutului şi clădirile moderne sau contemporane.

Am văzut mai multe lucruri prin Berlin, fără a reuşi însă să vedem totul. Dacă m-aţi întreba ce cred că nu trebuie ratat, aş zice că merită văzut Pergamonmuseum
, Postdammer Platz (ca exemplu de reconstrucţie rapidă, mozaicurile din ce a mai rămas din Biserica Împăratului Wilhelm, din Kurfuerstendamm, o privire aruncată oraşului de sus din cupola Reichstag-ului. Nu am avut timp să vedem Schloss Charlottenburg, dar urmează să plănuim o nouă vizită într-acolo, de preferinţă combinată cu un Postdam şi cu Muzeul de Ştiinţe ale Naturii unde Irina are drept ţintă cel mai mare dinozaur dezgropat până acum.
Tips.
* la Reichstag sunt cozi mari (accesul la cupola reconstruită din sticlă e liber). Dacă eşti însă handicapat sau însoţeşti un copil, poţi intra prin dreapta, uşor lateral faţă de intrarea pentru turişti, unde nu e coadă defel.

* la Pergamon cozile sunt încă şi mai mari.
* Berlin CityTourCard Museumsinsel e util dacă eşti pus pe vizitat muzee. Cardul oferă gratuitate la Museumsinsel – un perimetru în centrul oraşul unde sunt grupate mai multe muzee, fiecar
e clădire fiind interesantă arhitectonic. Se adaugă reduceri la multe alte muzee, gratuitate pe transportul în comun, reduceri la intrarea la unele cinematografe, teatre, şi parcă şi la operă. Spre deosebire de omologul său din Roma, nu te scuteşte însă de stat la cozi.
* dacă ai un copil până în 10-11 ani, merită o vizită la Legoland
* evident, nu trebuie ratat un currywurst, pe stradă, mai ales dacă e frig afară!
* ca şi la Roma, la Berlin ai nevoie de cremă de ghete. Dacă sun
teţi cazaţi la Suite Hotel, reţineţi că nu găseşti aşa ceva în hotel :( (altfel hotelul are calitatea specifică lanţului respectiv)
* ghidul Lonely Planet de Berlin, ediţia 2006 (următoarea e programată pentru 2009) este cel mai slab Lonely Planet pe care l-am consultat până acum. Nu merită cumpărat şi nu cred că simpla reactu
alizare o să îi aducă mare lucru în plus.




PS. Ultima fotografie postată constituie o dedicaţie specială către un political scientist care e invitat să o privească fără a îndrăzni să se gândească a clipi! :)

5 comentarii:

humeistos spunea...

Pentru viitor iti recomand ghidurile Eyewitness. Sunt extrem de vizuale, pline de imagini si desene, si au foarte putine hoteluri sau restaurante, capitole care mi se par cam inutile in ziua de azi.

Bogdan spunea...

Nu prea mă dau în vânt după ghidurile cu multe poze. Îmi plac mai mult cele care îmi explică ce văd. Lonely Planet, Rough Guide şi (uneori) Thomas Cook mi se par OK. Ghidurile de la DK (Eyewitness) nu prea m-au impresionat până acum, exceptându-l pe cel de Roma, care nu e rău. Le frunzăresc însă din când în când.

Claudiu Tufis spunea...

He he, multam mult. Sa stii insa ca am clipit. Mi-am permis, pentru ca R2D2 e prietenos (se si vede ca a lasat-o pe Irina sa il atinga), nu ca uratii aia de Daleks :D

Aura Matei spunea...

Am vazut Schloss Charlottenburg si e foarte fain, dar mai faine sunt gradinile. Plus, in stanga castelului, pe unde se intra in gradini, este o braserie minunata cu cele mai bune vafe pe care le-am mancat ever. Nu poate fi ratata pentru ca parfumul de dulce si de gluhwein invadeaza strada.
In materie de muzee, pe mine m-a impresionat Denkmal für die Ermordeten Juden Europas, mai ales forma sa exterioara, dar si migala cu care sunt spuse toate povestile. De fapt, m-a impresionat atat de tare si pentru ca acela a fost primul muzeu profesionist pe care l-am vazut si putine dupa aceea l-au egalat.
Cat despre cupola Reichstagului, solutia este ora 8 dimineata. La prima ora sunt foarte putini turisti. In situatii din acestea, harnicia e recomandata.

Bogdan spunea...

@Claudiu: Aaaaa, Irina a zis "uite un Daaa-lek", şi în mintea mea s-a produs un blocaj şi aşa i-a rămas numele, mai ales că nu sunt tocmai fan Star Wars :))


E clar însă că trebuie să o pun pe Irina să se uite şi la Star Wars.