Anul 1000, spațiul mioritic?

Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden, despre care am scris cu câteva posturi în urmă. Nu or fi ele tocmai exacte, dar seamănă cu ce am citit eu prin cărţile de istorie. Nu seamănă cu „noi suntem aici de 2000 de ani” şi cu puritatea neamului despre care tot vorbesc unii.

Să începem cu anul 1000. Să ne uităm după România.

Nu se vede bine că e harta mică. Uite mai jos un detaliu, ca să nu trebuiască să dăm neapărat click şi să mărim. Bun, la vest este deja Regatul Ungariei. La sud-est este Regatul Bulgar. Sârbii sunt şi ei o populaţie de prin Imperiul de Est. În curbura Carpaţilor: secuii. La Nord, Regatul Kiev-ului. La sud şi est de Dunăre: bulgari. Între bulgari, kieveni şi unguri: pecenegii.

Hai să vedem şi cum arătau lucrurile pe la 1235, adică după ce feudalii începuseră să constituie state mai serioase.

 

Dacă mărim se văd granițele, acolo unde sunt state. Regatul Ungar s-a extins până la Oltul inferior, Ţaratul Bulgar este acum o chestie mare, Regatul Serbiei îşi trăieşte puţinele clipe de independenţă, kievenii au cedat teren cumanilor. La nord de Dunăre şi est de Olt, e o regiune numită Valahia, vecină la nord-est cu nişte cumani. 75 de ani mai târziu, un cuman pe nume Basarab va reuși să facă și aici un stat.