Doctorate

Nu am asistat la prea multe susţineri de teze de doctorat. În România am văzut susţineri de teze doar la Facultatea de Sociologie a Universităţi din Bucureşti şi la Ştiinţele Educaţiei, tot la UB. În urmă cu un deceniu şi niţel, m-a impresionat o susţinere de teză în sociologie la Umeå Universitet. De atunci am tot încercat, mai în glumă, mai în serios, să sugerez colegilor de la UB să accepte întrebări puse candidatului, să facă publică teza, online, cu măcar o lună înainte de susţinere, să renunţe la acoperirea cu forme lipsite de fond. Adică să transforme susţinerea într-un adevărat eveniment ştiinţific, altceva decât simpla ceremonie ritualică la care am asistat mai mereu, inclusiv atunci când am susţinut propria mea teză de doctorat. Pentru mine, ca şi candidat, a fost absolut frustrant: o muncă de câţiva ani era practic ignorată. Nimeni nu mă întreba nimic, exceptând cele trei pagini scrise de fiecare dintre referenţi, extrem de utile în perspectiva publicării lucrării, dar parcă insuficiente în absenţa dezbaterii. 

Rijksuniversiteit Groningen: Aula
La mijlocul săptămânii trecute am fost la Groningen, la susţinerea unei teze de doctorat. Candidatul: român. Calitatea candidatului: excelentă. Întreg procesul: la mare distanţă de ceea ce se petrece la noi. Opinenţii puneau întrebări complexe, candidatul răspundea, eventual intrând în dezbateri ceva mai lungi. Un exerciţiu interesant şi pentru cei din sală, chiar dacă nu era posibil pentru cei din afara comisiei de evaluare să pună şi ei întrebări. În rest, o atmosferă destinsă, un ritual tratat cu umor, o universitatea frumoasă. 

Teza a fost una din ştiinţele educaţiei. M-am întrebat dacă Ministerul Educaţiei de la Bucureşti o urmări cumva tezele în ştiinţele educaţiei, susţinute de români la universități importante din lume*. Ar putea fi util mai ales pentru un învățământ mediocru ca al nostru. O şansă de a atrage în viitor consilieri şi poate şi miniştrii competenţi. Sau poate acesta nu este de fapt un deziderat pentru societatea românească?? 

Oricum ar fi, candidatul cu pricina este remarcabil, constituind în sine o bună propagandă țării unde s-a născut. De altfel, România a fost pomenită de câteva ori în dezbatere, de către olandezi, iar calitatea proaspătului doctor în științe se revărsa și asupra țării.

 

Rijksuniversiteit Groningen: Academiegebouw
*Am verificat: Universitatea din Groningen este până şi pe lista „universităţilor de prestigiu din alte state”, emise în ianuarie de Ministerul Educaţiei. Mă gândesc că lista cu pricina, incluzând 546 de universităţi, este probabil întocmită pornind de la acel Top Shanghai, drag autorităţilor bucureştene, dar destul de contestat în lume. Întâmplător, Olanda este una din ţările pe care le-am folosit în testarea validităţii listei. Universitatea din Tilburg, despre care ştiu destule, aflată pe locul 250 în lume conform topului THE (Times Higher Education, cel despre care eu ştiu că este cel mai respectat), nu a încăput în lista românească. La fel s-a petrecut cu Universidade de Aveiro, cea mai bine plasată universitate portugheză în clasamentul THE. În lista românească au însă loc mai multe universități latino americane sau est-europene, pe care altfel nu prea le vezi listate de cei de la THE…

0 comentarii: