De ce nu recunoaştem Kosovo?

Dacă am înţeles eu bine, Kosovo e o regiune aflată între Serbia, Albania şi Grecia, locuită majoritar de albanezi, şi având o importantă minoritate sârbă. A fost parte a Imperiului Otoman, iar după al doilea război balcanic a fost incorporată în Serbia, ca provincie autonomă. Autonomia i-a fost suprimată în 1989 de Slobodan Miloşevici. Istoria Kosovo de până în 1913 (şi, în linii mari, până la începuturile celui de-al doilea război mondial), seamănă cu cea a Cadrilaterului…
Acum vine întrebarea: de ce România se arată atât de hotărâtă în a respinge independenţa provinciei?
Mălina îmi spune că e vorba despre tratatele noastre cu Serbia şi „buna vecinătate”. Nu ştiu ce să zic în privinţa asta.
O altă ipoteză ar fi teama că s-ar putea crea un precedent pentru dorinţa de autonomie a „Ţinutului Secuiesc”. Însă autonomia nu e tot aia cu independenţa. Pe urmă, „Ţinutul Secuiesc” nu e altceva decât o mini-regiune în interiorul uneia mult mai mari, cu o istorie şi o identitate relativ unitară: Ardealul. De aici şi imposibilitatea de a-l asemui cu Kosovo, plasat între graniţe, cu istorie şi identitate relativ diferită atât faţă de Serbia, cât şi faţă de Albania.
Prin urmare: de ce oare ne opunem atât de vehement la independenţa Kosovo?
Să fie doar conservatorism, teamă de schimbare?
Cui prodest?

10 comentarii:

humeistos spunea...

Cred ca ne opunem pe motive de Transnistria. Daca Kosovo devine independent, rusii libereaza Transnistria si ne plaseaza oficial o armata in coaste.

Bogdan Voicu spunea...

Mda. Uite la asta nu mă gândisem.
Pe de altă parte:

1. Dacă suntem corecţi, Transnistria nu prea are ce căuta ca parte a Moldovei, exceptând eventualitatea improbabilă ca ruşii transnistreni să îşi dorească asta.

2. E adevărat că acolo este (sau mai degrabă a fost) o bună parte din industria Moldovei, însă ce folos dacă statul moldovean oricum nu poate impozita industria respectivă.

3. Povestea cu armata: aşa cum arată lucrurile acum, chiar şi atunci când discutăm despre Rusia, este puţin probabil să avem în viitori 40-50 de ani un răzbel prin zonele aparţinând UE. Ce e drept, e neplăcut să ţi ai pe ruşi în apropiere, dar asta e, oricum sunt pe acolo. Apoi, e o problemă a Moldovei, nu a României. Ce e drept, asta ar trebui să ne privească ...

4. Fără Transnistria, Moldova cred că are şanse mai mari de dezvoltare: dispare stresul economic enorm manifestat de cheltuielile militare asupra unei economii slab dezvoltate.

5. Fără Transnistria, Moldova poate începe să spere la UE. Ce e drept, populaţia rusofonă din moldova nu cred că îşi doreşte asta. Românii, ucrainienii şi găgăuzii de acolo cred însă că şi-o doresc din plin.

6. Dacă România sau Moldova speră să tragă de Transnistria ca un soi de compensaţie pentru Basarabia de Sud, Bucovina sau Herţa, asta ar fi o copilărie, lipsă de pragmatism, naivitate...

Andrei PARVAN spunea...

Hai sa ramanem la povestea cu "Tinutul secuiesc", care se pare ca e mai apropiata decat cea a Transnistriei sau a Cadrilaterului.

1. Din cate cunosc, Kosovo s-ar zice ca are pentru sarbi valoarea pe care zona Muntilor Orastiei sau tara Hategului pentru romani. Adica "leagan al civilizatiei" sarbe, cu toate ca vremurile au schimbat oamenii si locurile...

2. Cum era faza aia cu "butoiul de pulbere a Europei"? Se pare ca, din Balcani, Kosovo a ramas singura zona fierbinte (dupa gresala de suprimare a autonomiei si dupa faramitarea statului iugoslav)... Iar atat timp administratia sarba si "protectoratul" international nu reusesc sa o scoata la capat, se pare ca e mai simplu sa ii lase pe kosovari sa se descurce singuri, cu riscurile pe care si le asuma. Iar UE iese "in castig", ca nu-i vad eu prea repede pe cei de la Bruxelles sa recurga la concesii pentru "barbarii" de la periferia Europei...

3. De ce se opune Romania? Degeaba! Au dreptate sa o faca spaniolii (carora le arde Tara Bascilor), Olandezii (care nu se simt prea confortabil cu Belgia care se desira) sau Grecii (ce o tot taraie in chestiunea cipriota). Sau Bulgarii, pusi de minoritatea turca sub presiune, la foc mic.

4. De ce s-ar mai opune Romania? Din punct de vedere al organizarii statale, "Tinutul secuiesc" este o plasmuire de tot rasul... Doar frica (Statului de a nu pierde controlul si accesul la "resurse") "pazeste pepenii"!

Anonim spunea...

eu chiar habar nu am de ce nu recunoastem kosovo. intrebarea mea este de ce presedintele nostru (pe care il iubesc in pofida tuturor plusurilor lui) nu a argumentat oficial pozitia lui a.i. sa intelegem si noi, romanii. mi se pare ca a zis doar ceva de un front comun, de o pozitie conforma cu UE. se pare ca noua nu ne este suficienta aceasta argumentatie. cred in continuare ca e de datoria lui sa ne spuna de ce nu recunoastem kosovo, pentru ca atunci cand vorbeste, vorbeste si prin glasul meu, al tau, al nostru.
Haricleea

Turambar spunea...

Yup. Fara sa citesc postul lui humeistos, tot asta aveam si eu de gand sa spun: din motive de toate enclavele de razboi inghetzat pe care rusii, in deshteptaciunea lor sovietic-cotropitoare, le-au creat la marginile post-imperiului lor: Daghestan, Nagorno, Transnistria (mai sunt si altele, le spun pe cele pe care le am in minte).

Aceshti domni rushi tovarashi atata ashteapta: un pretext. Sa dea drumu la galceava. Daca va uitatzi cum trebuie shi unde trebuie, vedetzi ce spume din ce in ce mai consistente shi mai dese face cainele lui Putin din Moldova, Voronin. Face parte tot din orchestrarea galagiei. Pregatirea. Canonada verbala de dinaintea canonadei de otzel. Si tancuri, if possible.

E posibil sa nu se escaladeze pana la razboi. Insa chiar si fara trosneala armata, rusilor le convine de minune: zone de instabilitate, pretext de interventzie / politica externa agresiva, adica ceea ce, de trei sute de ani, o tot fac cu perseverentza.

Iar acum nu mai suntem de capu nostru, ci de capu Uniunii Europene. Nu e frumos ca prefectul unei provincii a Uniunii Europene sa cante in aceasta privintza alta melodie, la alta masa. Ca sa nu spun ca, precum spuneau si altii inainte, nici la noi in prefectura locala nu stam prea bine cu HarCovul.

Si, pls, nu venitzi sa-mi spunetzi poveshti din Europa Occidentala. Spaniolii, oricat de PR ar face ei cu catalana, tot aceeasi politica centralista o au la adresa catalanilor, a bascilor. Englezii ashijderea la adresa Tarii Galilor si a Scotziei. La ei pe tarlaua locala sa faca ce vrea, dar nu vorbim de alta tzara, cu alta politica externa si cu control absolut asupra teritoriului si resurselor.

Capisch? It's about resources, mates.

Anonim spunea...

De acord cu Turambar! Am insa drum prin HarCov cam o data la 2 ani si-n afara peisajului grozav, a apelor termale sau fructelor de padure, plus ceva minereuri si lemn din belsug... canta cucu-n veselie in zona respectiva! Oricat ne place noua sa credem asta, altele-s motivele pentru care onor Statul roman a priponit problema. Care ar fi rezonurile "pe bune"?

Si 2, cum ramane cu fratii kosovari?

(IMHO, treaba cu Moldova e mult mai simpla decat pare. Voronin simte cum poporul se pregateste sa-i traga presul de sub picioare si atunci se mai gudura nitelus pe langa Kremlinul care oricum nu-i da foarte mare atentie...)

Claudiu Tufis spunea...

As zice si eu niste cuvinte destepte aici, insa Kosovo e la categoria "si altii" pe harta mea mentala.

Andreï spunea...

Ascultam ieri la radio o revista a presei internationale. Si poveseteau despre cazul Elvetiei (unde traiesc 10 procente dintre kosovari - adica 200.000 de insi) si despre elvetieni care abia asteapta sa devina Kosovo independent pentru a avea unde sa-i trimita pe respectivii (musafiri nepoftititi si foarte bine "aclimatizati" in conditii de azilanti politic si apatrizi), mari artisti intr-ale infractionalitatii, ordinii publice si bunelor moravuri. Parca suna cunoscut, nu? ;-)

Anonim spunea...

Nu vreau sa se recunoasca independenta kosovo, nu stiu exact de ce, dar simt o mare tristete cand vad ca se indreapta catre independenta.Sper din tot sufletul sa inceapa un razboi civil si de ce nu un razboi mai mare la care sa participe si romania , ma inrolez primul jur si dau cuvantul de onoare .Tanase Radu -Emanuil, tanasescu1979@yahoo.com

Bogdan spunea...

Din fericire vremea războaielor mari cred că a trecut. Acum suntem în cu totul alt secol, într-o vreme în care mulţi zic că Scoţia mai rămâne încă lângă Anglia dat fiind că aceasta nu ar lasă unei Scoţii independente nimic din exploatările de petrol din Marea Nordului (la urma urmei, pe aeroportul din Glasgow, cum aterizezi, te întâmpină o pancardă cu "Welcome to Scotland, the most beautiful little country in the World", iar oraşul în sine este un adevărat manifest viu al unei mişcări de independenţă care nu văd cum ar putea fi stopată).

Sunt timpuri în care gluma de acum 2 ani a unei televiziuni belgiene, anunţând abdicarea regelui şi independenţa Flandrei (care BTW, nu are deloc de gând să se alipească Olandei, ci ar dori să se constituie drept stat independent), se dovedeşte din ce în ce mai mult că nu este o simplă glumă.

Sunt vremuri în care se pune acut întrebarea dacă nu ar trebui ca limbi precum catalana cu mai mulţi vorbitori decât malteza, de exemplu, nu ar trebui să fie şi ea declarată limbă oficială europeană, alături de celelalte 20 ...

Sunt vremuri în care ... din ce în ce mai puţini îşi vor mai face probleme din locul pe unde se pune graniţa, mai ales în interiorul aceleiaşi ţări, recte U.E.

La urma urmei, cum zicea Alex, graniţele sunt doar nişte simple creaţii artificiale, îngrădind nenatural mişcarea ancestral-non-browniană a rasei umane...