Berlin
Ultimele zile din 2008 si primele din 2009 le-am petrecut la Berlin. Am stat undeva, nu departe de fostul sediu al Gestapo. Îl vedeam pe geam. Acolo se construia ceva nou. Au lucrat pe 31 decembrie, au lucrat şi pe 2 ianuarie. La ora 9, când ne-am trezit, erau deja la lucru. Ningea, erau -6 grade, dar ei aveau un reflector aprins şi munceau.
Am stat lângă fosta gară Anhalter, cândva cea mai mare din Europa, din care bombardamentele au lăsat în picioare doar o parte, şi care a fost închisă după ridicarea Zidulu
i Berlinului. Până de curând acolo şi mai ales în Postdamer Platz era un teritoriu pustiit, cel mai vast spaţiu neconstruit dintr-un oraş. Pe acolo trecea zidul, pe acolo se bombardase masiv şi tot pe acolo astăzi se reconstruieşte masiv: zgârie nori, clădiri din oţel şi sticlă, mall-uri, inclusiv un soi de replică a Flatiron-ului New Yorkez, într-o arhitectură oarecum atipică pentru Europa.
Berlinul este astăzi un oraş al contrastelor: bulevardul principal, Unten der Linden, mi s-a părut un pic cam prea lipsit de imaginaţie; Kurfuerstendamm, principala stradă comercială, fost centru al Berlinului de Vest, pare mai puţin rece, şi chiar pare a avea ceva mai mult farmec, deşi este şi ea în bună măsură reconstruită după război. Altfel, ca şi alte oraşe germane mari (Köln, Frankfurt), din Berlinul vechi lipsesc bucăţi însemnate, oraşul fiind oarecum rupt intre rămăşiţele trecutului şi clădirile moderne sau contemporane.
Am văzut mai multe lucruri prin Berlin, fără a reuşi însă să vedem totul. Dacă m-aţi întreba ce cred că nu trebuie ratat, aş zice că merită văzut Pergamonmuseum
, Postdammer Platz (ca exemplu de reconstrucţie rapidă, mozaicurile din ce a mai rămas din Biserica Împăratului Wilhelm, din Kurfuerstendamm, o privire aruncată oraşului de sus din cupola Reichstag-ului. Nu am avut timp să vedem Schloss Charlottenburg, dar urmează să plănuim o nouă vizită într-acolo, de preferinţă combinată cu un Postdam şi cu Muzeul de Ştiinţe ale Naturii unde Irina are drept ţintă cel mai mare dinozaur dezgropat până acum.
Tips.
* la Reichstag sunt cozi mari (accesul la cupola reconstruită din sticlă e liber). Dacă eşti însă handicapat sau însoţeşti un copil, poţi intra prin dreapta, uşor lateral faţă de intrarea pentru turişti, unde nu e coadă defel.
* la Pergamon cozile sunt încă şi mai mari.
* Berlin CityTourCard Museumsinsel e util dacă eşti pus pe vizitat muzee. Cardul oferă gratuitate la Museumsinsel – un perimetru în centrul oraşul unde sunt grupate mai multe muzee, fiecare clădire fiind interesantă arhitectonic. Se adaugă reduceri la multe alte muzee, gratuitate pe transportul în comun, reduceri la intrarea la unele cinematografe, teatre, şi parcă şi la operă. Spre deosebire de omologul său din Roma, nu te scuteşte însă de stat la cozi.
* dacă ai un copil până în 10-11 ani, merită o vizită la Legoland
* evident, nu trebuie ratat un currywurst, pe stradă, mai ales dacă e frig afară!
* ca şi la Roma, la Berlin ai nevoie de cremă de ghete. Dacă sunteţi cazaţi la Suite Hotel, reţineţi că nu găseşti aşa ceva în hotel :( (altfel hotelul are calitatea specifică lanţului respectiv)
* ghidul Lonely Planet de Berlin, ediţia 2006 (următoarea e programată pentru 2009) este cel mai slab Lonely Planet pe care l-am consultat până acum. Nu merită cumpărat şi nu cred că simpla reactualizare o să îi aducă mare lucru în plus.








PS. Ultima fotografie postată constituie o dedicaţie specială către un political scientist care e invitat să o privească fără a îndrăzni să se gândească a clipi! :)
Am stat lângă fosta gară Anhalter, cândva cea mai mare din Europa, din care bombardamentele au lăsat în picioare doar o parte, şi care a fost închisă după ridicarea Zidulu

Berlinul este astăzi un oraş al contrastelor: bulevardul principal, Unten der Linden, mi s-a părut un pic cam prea lipsit de imaginaţie; Kurfuerstendamm, principala stradă comercială, fost centru al Berlinului de Vest, pare mai puţin rece, şi chiar pare a avea ceva mai mult farmec, deşi este şi ea în bună măsură reconstruită după război. Altfel, ca şi alte oraşe germane mari (Köln, Frankfurt), din Berlinul vechi lipsesc bucăţi însemnate, oraşul fiind oarecum rupt intre rămăşiţele trecutului şi clădirile moderne sau contemporane.
Am văzut mai multe lucruri prin Berlin, fără a reuşi însă să vedem totul. Dacă m-aţi întreba ce cred că nu trebuie ratat, aş zice că merită văzut Pergamonmuseum

Tips.
* la Reichstag sunt cozi mari (accesul la cupola reconstruită din sticlă e liber). Dacă eşti însă handicapat sau însoţeşti un copil, poţi intra prin dreapta, uşor lateral faţă de intrarea pentru turişti, unde nu e coadă defel.
* la Pergamon cozile sunt încă şi mai mari.
* Berlin CityTourCard Museumsinsel e util dacă eşti pus pe vizitat muzee. Cardul oferă gratuitate la Museumsinsel – un perimetru în centrul oraşul unde sunt grupate mai multe muzee, fiecare clădire fiind interesantă arhitectonic. Se adaugă reduceri la multe alte muzee, gratuitate pe transportul în comun, reduceri la intrarea la unele cinematografe, teatre, şi parcă şi la operă. Spre deosebire de omologul său din Roma, nu te scuteşte însă de stat la cozi.
* dacă ai un copil până în 10-11 ani, merită o vizită la Legoland
* evident, nu trebuie ratat un currywurst, pe stradă, mai ales dacă e frig afară!
* ca şi la Roma, la Berlin ai nevoie de cremă de ghete. Dacă sunteţi cazaţi la Suite Hotel, reţineţi că nu găseşti aşa ceva în hotel :( (altfel hotelul are calitatea specifică lanţului respectiv)
* ghidul Lonely Planet de Berlin, ediţia 2006 (următoarea e programată pentru 2009) este cel mai slab Lonely Planet pe care l-am consultat până acum. Nu merită cumpărat şi nu cred că simpla reactualizare o să îi aducă mare lucru în plus.







PS. Ultima fotografie postată constituie o dedicaţie specială către un political scientist care e invitat să o privească fără a îndrăzni să se gândească a clipi! :)
Comentarii
In materie de muzee, pe mine m-a impresionat Denkmal für die Ermordeten Juden Europas, mai ales forma sa exterioara, dar si migala cu care sunt spuse toate povestile. De fapt, m-a impresionat atat de tare si pentru ca acela a fost primul muzeu profesionist pe care l-am vazut si putine dupa aceea l-au egalat.
Cat despre cupola Reichstagului, solutia este ora 8 dimineata. La prima ora sunt foarte putini turisti. In situatii din acestea, harnicia e recomandata.
E clar însă că trebuie să o pun pe Irina să se uite şi la Star Wars.