26 decembrie 2007

Noul sport naţional: cu SMS-ul de sărbători

Le primesc mereu, din ce în ce mai multe. SMS-uri de la prieteni şi rude. De Crăciun, de Anul Nou, de Paşti. Încep dimineaţa, pe la 7 şi se încheie seara, pe la 12. Sunt precedate, cu câteva zile mai înainte, de o avalanşa de e-mailuri.

SMS-uri sunt însă altfel: majoritatea dezvoltă, vizibil, limbajul de lemn. Un soi de răzbunare peste timp a comunismului, care foloseşte noile tehnologii pentru încă o zbatere postumă: „Sărbătoarea sfântă a Crăciunului să vă aducă linişte sufletească, sănătate şi multă fericire alături de cei dragi.” Sau „Magia Crăciunului aduce dragoste, bucurie şi bunătate. De aceste sfinte sărbători, bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi”.

Mesajele în noul limbaj de lemn (de fapt e tot acela vechi, uşor adaptat) se află într-un circuit haotic. Granovetter* ar avea o pâine de mâncat aici: oameni îşi forward-ează SMS-uri de la unul la altul, aşa cum pe vremea lui Ceauşeşcu îşi pasau sticlele de whisky şi pachetele de Kent.

Cred însă că anul acesta balanţa a început să se schimbe către mesaje mai umane: „Răceala să nu vă prindă,/ Sufletul să nu vă ningă,/ Gânduri bune să v-atingă/ [Şi pisica să vă lingă]”.

Hai cu SMS-ul neamule!

*Granovetter a dezvoltat o mini-teorie, confirmată în timp, care conduce la ideea că oricine este legat de oricine printr-un lanţ de minimum 11 cunoştinţe comune (A îl ştie pe B, B pe C, C pe D …, J pe K; prin urmare A este legat într-un fel sau altul de K). Există şi câteva dezvoltări care susţin că numărul de verigi este mult mai mic. Dacă ai urmări circuitul SMS-urilor, ai putea identifica reţelele sociale şi vedea prin câte verigi trebuie să treci ca să cunoşti pe oricine (sau, mai exact: pe oricine are telefon mobil :).

Niciun comentariu:

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...