Intrând în ultima vreme în contact direct cu mai multe cercetări despre învăţământul preuniversitar, şi urmărind seminarii şi conferinţe unde au participat multe cadre didactice, am sesizat evidenta schimbare în bine a sistemului faţă de în urmă cu acum 10 ani. Se adaugă însă mai multe lucruri interesante în ce priveşte modul de raportare a personalului din şcoli la lumea exterioară. Le redau mai jos cu precizarea că ele constituie constatări ale mele, ipoteze pe care însă nu am apucat să le testez de la un cap la altul:
1. Profesorii şi învăţătorii din România par a avea dificultăţi evidente de a evalua sistemul în care evoluează din altă poziţie decât cea proprie. Reprezentările lor despre sistemul de învăţământ sunt sistematic biasate substanţial de faptul că sunt parte a sistemului.
2. Există o tendinţă covârşitor de puternică de a supralicita propria importanţă socială. De aici numeroase disonanţe cognitive rezolvate adesea pe spinarea elevilor şi a părinţilor acestora.
3. Destul de multe cadre didactice (mai ales cele trecute de 40-45 de ani, dar şi dintre cei mai tineri) par a avea dificultăţi majore de a înţelege cum funcţionează societatea în clipa de faţă. Oare ce or învăţa elevii de la astfel de profesori??
4. Probabil şi ca o consecinţă a (1) şi (2), cadrele didactice tind să devină impermeabile la eventuale semnale venite din lumea exterioară. Atunci când participă la întruniri formale (i.e. seminarii sau conferinţe) în care se prezintă concluzii despre sistemul educaţional, profesorii şi învăţătorii au tendinţa de a ignora sau de a nu asculta nimic din cea ce spun cei din afara sistemului. În schimb, preferă să împingă discuţia spre subiectele discutate de regulă în cancelarie, abordându-le exact aşa cum o fac probabil şi acolo.
5. Am observat şi un refuz sistematic de a accepta că şcoala are şi alte responsabilităţi decât simpla transmitere de informaţie. Speram că, după atâţia ani de discuţii, acesta să fi dispărut… :(
6. În fine, analizând câteva sute de chestionare aplicate pe profesori din 20 de licee, am constatat că „metodele active sunt utile” (probabil în bună măsură o opinie impusă de nevoia de a da răspunsuri dezirabile şi de „a ieşi bine la verificare”). În schimb, „Nu este suficient timp să utilizezi la clasă metode active”. Pentru aproape jumătate dintre cadrele didactice metodele cu pricina, adesea invocate de rapoartele şi de luările de poziţiei oficiale, nu pot fi aplicate dat fiind că elevii sunt nepregătiţi pentru ele. La urma urmei, o astfel de atitudine este consistentă atât cu ce ziceam la punctul (2), cât şi cu … incapacitatea multor eroi din panteonul naţional de a se face înţeleşi de către contemporanii lor. Chestie de respect, profesionalism, responsabilitate…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
E simplu. Vă ofer două mostre din ce am auzit la TV, în timpul meciurilor de la Cupa Mondială (citatele sunt aproximative): Arbitrajul din U...
5 comentarii:
nu prea am mai urmarit research despre invatamant in ultima vreme dar pentru ca ceilalti membrii ai familiei sunt cumva in sistem ... am niste pareri.
O sa polemizez in sens invers: "lumea si cadrele didactice" :)
1. pozitia sociala a "cadrului didactic" a fost sistematic downgradata in societate, aproape ca e firesc ca cei "captivi" sa nu inteleaga lumea exterioara
2. pai da, e normal sa incerce sa-si pastreze statusul macar acolo unde pot. elevii si "parintii care trec pe la scoala" au ramas singurele ancore unde mai pot sa-si etaleze statusul.
3. elevii pot invata cel mult un exemplu de "asa nu" in mod evident acele cadre nu mai au cum sa fie model pt "societatea noastra"
4. daca ar recunoaste ca exista lume in afara cancelariilor ... probabil ar incerca sa se integreze in ea, daca n-ar reusi s-ar intoarce in aceeasi cancelarie negand lumea exterioara
5. nu cred ca e refuz ... e doar neputinta.
6. asta e problema schimbarii de la caragiale incoace. si atunci e mai comod sa se intoarca la hartoagele lor deevaluari referate, programe sau ce-or mai fi ... si a face din ele "ratiuni primordiale"
o intrebare ar fi, ce e de facut. Chestiunea cu maritul salariilor cred ca a fost deja aplicata, fara succes.
o alta intrebare ar fi, care sunt totusi imbunatatirile mentionate? ca sa ne mai treaca supararea.
@Cristi:
Reiau succesiunea discutie la punctul 3:
eu am zis: "3. Destul de multe cadre didactice (mai ales cele trecute de 40-45 de ani, dar şi dintre cei mai tineri) par a avea dificultăţi majore de a înţelege cum funcţionează societatea în clipa de faţă. Oare ce or învăţa elevii de la astfel de profesori??"
tu ai adaugat: "3. elevii pot invata cel mult un exemplu de "asa nu" in mod evident acele cadre nu mai au cum sa fie model pt "societatea noastra""
As completa, contrazicându-te oarecum: Din păcate prea puţini învaţă că "aşa nu e bine". Să nu uităm că la vârsta respectivă cadrele didactice le sunt modele tinerilor învăţatei. Aşa că mi-e teama că ei învaţă mai degrabă că "lumea e organizată prost, disfuncţională, de nici măcar profu' nu o înţelege, aşa că e bine să îi încalci regulile." :(
@Cosima: sunt mai multe lucruri care merg încet către bine. Unul din ele: sunt cadre didactice care încep să fie mai deschise către elevi în ce priveşte metodele de predare. Din păcate acest lucru se petrece mai degrabă doar în învăţământul superior, în facultăţi din care se recrutează mai puţine cadre didactice.
Soluţia, aşa cum o văd eu, rezidă în concurenţă: autonomie decizională a şcolilor/autorităţii locale (acum există, însă nu şi în ce priveşte politica de personal), completată cu creşterea concurenţei (i.e. creştere a numărului de studenţi/absolvenţi de învăţământ superior). E scump (pentru societate), dar merită! (şi e mai ieftin decât, de exemplu, creşterea cheltuielilor militare)
...si iata ce zice odo marquard :
"philoshophie" este cand totusi gandesti :))) iar david hume intervine asa de pamplezir si zice :
de ce totusi ? la care raspunsul nu poate fi decat unul :
" ca te limpezeste si te tulbura in acelasi timp " dar mai mult ...
reuseste ( procesul de gandire ) sa ridice mai multe intrebari decat sa ofere raspunsuri :))
p.s. stiu ca sunt enervanta ...ma rog !
m-ai prins.
nu stiu de ce tind sa folosesc "a invata" gandindu-ma doar la conotatii pozitive. :( .
In capul meu "elevii pot invata cel mult ...." insemna ... ca asta e maximul daca incercam sa vedem partea buna.
PS: acum ma intreb daca dezacordul cu fraza "Să nu uităm că la vârsta respectivă cadrele didactice le sunt modele tinerilor învăţatei." vine tot dintr-o contaminare cu "gandire pozitiva"
Trimiteți un comentariu