Pe la începutul anului, mi-am depus dosarul ca să devin CS II (adică cercetător ştiinţific gradul II, echivalent al conferenţiarului din învăţământul superior). ICCV a organizat un concurs, mi-a propus dosarul la Academie, iar Academia l-a analizat şi l-a avansat către Autoritatea pentru Cercetare, care la rându-i se pregăteşte să îl trimită la Ministerul Educaţiei (MECT), unde o Comisie de Ştiinţe Sociale îl va analiza şi, dacă îl va găsi bun, îl va trimite la o Comisie pentru Titluri Universitare, care, după ce îl va analiza, îl va trimite la Ministru ca acesta să semneze un ordin prin care pot deveni CS II. (sper să nu fi încurcat cumva etapele!)
Pentru asta am întocmit, conform legii, un dosar, incluzând alături de un CV exhaustiv şi de descrierea sumară a unora dintre 'realizările' mele (cărţi, granturi, articole etc.) şi copii după toate publicaţiile realizate în ultimii 5 ani. A rezultat o mapă şi o cutie voluminoasă şi grea de hârtie de xerox în care se aflau cărţile publicate şi copiile după articolele apărute prin varii locuri, aşa cum mi-o cerea legea.
Cutia fiind grea, ICCV nu a mai trimis-o la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS). Zilele trecute, cei de acolo au sunat întrebând de ce e dosarul incomplet, sau mai exact de ce e aşa de subţire. Fără dovada concretă (copie xerox) că am publicat cele minim 4-6 articole şi o carte, dosarul nu ar fi fost eligibil pentru aprobare.
Am luat cutia în braţe, am pus-o în portbagaj, am cărat-o apoi până în biroul unde ajunsese restul dosarului. „A, eu nu vă iau cutia aia, că nu suntem cărăuşi!”, m-a întâmpinat o doamnă amabilă. „Puneţi în ea doar copii după câte articole este minimul şi o carte că atât trebuie.” Un pic năuc, întreb câte articole trebuie. „Nu ştiu, scrie în lege, aia e Comisia cea care trebuie să decidă, aici e doar Oficiul Juridic” (parcă Oficiul Juridic a zis că era acolo, dar nu bag mâna în foc, în ultima vreme aud destul de prost!). Am înghesuit şi eu în mapă o mână de copii după articole, am mai băgat pe N.V. şi o carte în plus şi am plecat. Am luat cu mine şi cutia, care acum zace în portbagaj alături de cutia Mălinei, ambele rod a multe ore pierdute xeroxând materialele cerute.
M-am gândit apoi că în lege zice să pun acolo, în cutie, dovezi care să ateste că am scris cu adevărat tot ce am declarat prin CV că aş fi scris. Pe de altă parte, nici cei de la ICCV, nici cei de la Academie, nici cei de la ANCS, nici de la diversele Comisii nu sunt cărăuşi şi nu sunt vinovaţi că eu am scris mai mult decât minimul cerut pentru a deveni CS II. Aşa că va trebui probabil să îmi ascut bine simţurile şi să întind antenele, ca să aflu când ajunge dosarul la MECT, să duc cutia alături de el …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu