În urmă cu ceva timp, în decembrie 1996, după turul II al alegerilor prezidenţiale (Ion Iliescu pierdea atunci în faţa lui Emil Constantinescu), eram pe teren, într-un sat din Suceava, pe acolo p[e unde „se agaţă harta în cui”. Un sătean, aflat pe la 60 de ani, mi-a zis atunci ceva de genul următor:
Domnule, dumneata vii de la Bucureşti, spune-mi şi mie cum se poate aşa ceva: eu am votat cu Iliescu, nea Gică a votat cu Iliescu, vecinu’ Fane a votat cu Iliescu, Costel de acolo a votat cu Iliescu, TOŢI am votat cu Iliescu… Cum să iasă Emil ăla???
Zilele trecute, am lăsat un comentariu pe blog-ul unui proaspăt absolvent de ştiinţe politice. Spuneam acolo: „Şi cum romanii iubesc autoritarismul…”. Mi s-a răspuns prompt, de către deţinătorul blog-ului respectiv:
[…] nu cred ca majoritatea romanilor sunt mai iubitori de autoritate. Eu, personal, nu cred ca pot sa numesc multi indivizi pe care ii cunosc sau cu care comunic si care “iubesc” autoritatea.
No further comments.
2 comentarii:
PS. M-am abţinut să răspund în vreun fel pe blog-ul respectiv. Este motivul pentru care nu dau nici un link către el.
Faptul că românii sunt mai înclinaţi către alternative autoritare decât majoritatea europenilor este un lucru cunoscut, pe care l-am discutat, pe scurt si in cartea recenta despre valorile romanilor...
Oricum, valoarea de adevăr a afirmaţiei nici nu contează în raport cu argumentul adus pentru respingerea ei :(
:)
Prezentza absentzei materiei cenushii provoaca discomfort cognitiv doar pentru altzii, din pacate... :)
E greu. E greu. Statistica, cifre multe, faptul ca altzii pot gandi altfel decat tine si ca pot fi mai multzi. Mult mai multzi...
Asta, in limbaj lemnos, se numeste dificultatea decentrarii si reprezinta unul din indicatorii lipsei de maturitate. Sport natzional in natzia noastra, dupa cum din pacate shtii shi tu.
:) :(
Trimiteți un comentariu