A îţi închipui că trăieşti timpuri nemaitrăite, că cei din jurul tău sunt complet altfel decât cei care au fost, că în orice mişcare, suflu, emoţie, luptă, cântec, modă, partidă de sex, odă, coadă de topor, discurs, persoană, acţiune sălăşuieşte originalitatea absolută şi nemaiîncercată.

A nu şti.

A crede.

A nu vrea să şti.

Orgoliu, spaimă, plăcere, necunoaştere, slăbiciune, departe de extaz sau de ce ar putea fi extazul. Aproape de mirificul peşterii lui Platon.

1 comentarii:

Cosima Rughinis spunea...

vreme trece, vreme vine, toate-s vechi si noua toate; de e rau sau de e bine te intreaba si socoate...

:)