A îţi închipui că trăieşti timpuri nemaitrăite, că cei din jurul tău sunt complet altfel decât cei care au fost, că în orice mişcare, suflu, emoţie, luptă, cântec, modă, partidă de sex, odă, coadă de topor, discurs, persoană, acţiune sălăşuieşte originalitatea absolută şi nemaiîncercată.
A nu şti.
A crede.
A nu vrea să şti.
Orgoliu, spaimă, plăcere, necunoaştere, slăbiciune, departe de extaz sau de ce ar putea fi extazul. Aproape de mirificul peşterii lui Platon.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Lucrurile sunt simple: Mălina a comandat online la eMAG.ro, a plătit cei 160,23 lei şi am zis că totul e OK. Ce a urmat timp de patru luni a...
-
Hai să precizez de la început lucrurile: nu l-am auzit vreodată vorbind pe Nicuşor Dan, dar am o anumită atitudine empatică faţă de persoana...
-
Earlier this year I run a sort of poll among people I know. I have asked a little more than a dozen, maybe even twenty, if the name H.G. Wel...
Un comentariu:
vreme trece, vreme vine, toate-s vechi si noua toate; de e rau sau de e bine te intreaba si socoate...
:)
Trimiteți un comentariu