Din panseurile Irinei: despre căsătorie

Irina, la cei 5 ani ai săi, tot inventează poveşti. Cu personaje, acţiune, intrigi şi descrieri variate. Le povesteşte de regulă singură, cu voce tare, când nu e nimeni prin preajmă. Iată un fragment surprins ieri, dintr-o discuţie între două astfel de personaje imaginare:

– Căsătoria …

– Aşa e căsătoria, trebuie să te scufunzi în piscină?

– Nuuu, trebuie să alunecăm pe munţi…

[Cinci minute mai târziu am mai trecut prin apropiere şi am surprins un alt pasaj:]

– Căsătorie …

– M-ai înnebunit cu cuvântul acesta! Hai să ne căsătorim amândoi!

Vorba lui Vonnegut: aşa stau lucrurile :)))

3 comentarii:

oceania spunea...

studiile demonstreaza că acei copii care au prieteni imaginari tind sa aiba o imaginatie mai bogata si un vocabular mai extins decat cei de o seama cu ei care nu au prieteni imaginari. asa ca panseurile Irinei sunt normale si sanatoase:)

Turambar spunea...

Adu-tzi aminte Frazbile shi granchioase. :)

Bogdan spunea...

Partea frumoasă este că nu am cum să îmi dau seama dacă "scufundarea în piscină", respectiv, "alunecarea pe munţi" sunt de bine sau de rău.

O altă mare enigmă va rămâne nedezlegată :))