Philip José Farmer, Labirintul Magic

Philip José Farmer, Labirintul Magic, Nemira, 2007. (The Magic Labyrinth, Berkeley, 1980).

Nemira a adus pe piaţă, prin noiembrie 2007, al patrulea volum din seria Lumea Fluviului, a lui Philip José Farmer. Nu îmi place să ştiu acţiunea înainte să citesc cartea, aşa că nu îmi propun să o descriu aici.

Voi nota doar că seria în sine este una valoroasă, Farmer scriind cu destul de multă uşurinţă o interesantă saga SF. Partea de „science” din SF este mai slab conturată, propunând pe alocuri soluţii mai degrabă imposibile, de parcă autorul ar fi început să scrie primul volum fără a avea de gând să îl continue, iar apoi, pe măsură ce avansa cu seria, s-a trezit că are nevoie de ceva mai multă coerenţă, însă nu şi-a bătut prea mult capul cu acest lucru. Partea de „fiction”, bazată pe o idee deşteaptă, este aproape strălucitoare, propunând situaţii inedite care pun la contribuţie imaginaţia. Cam aşa decurg lucrurile în primele trei volume.

Al patrulea este cel de faţă, pe care însă nu l-am simţit a fi la fel de bine lucrat precum pe celelalte: scriitura este în continuare interesantă, iar o bună parte din misterele din primele 3 volume sunt dezlegate. Volumul chiar a fost scris ca o încheiere a seriei (mai urmează însă încă un „episod”). Farmer se confruntă însă cu multe dificultăţi. Seria pleacă de la două nuvele publicate prin 1967, respectiv 1971, încorporate ulterior în volumul al doilea, publicat în 1971. Primul volum a apărut tot în 1971, iar până la cel de-al treilea (1977) mai au trecut 6 ani. Cei treisprezece ani de la debutul seriei până la apariţia Labirintului Magic, par a-l face pe Farmer să petreacă aproape jumătate din acest al patrulea volum intercalând recapitulări a ceea ce s-a petrecut în primele părţi. Pe de altă parte, mi s-a părut că văd unele inadvertenţe şi rescrieri ale istoriei din primele părţi? (ce e drept nu am avut răbdarea să verific). În fine, unele dintre soluţiile tehnice propuse pe post de „science” par a fi mult prea puţin documentate, iar deznodământul e un pic cam banal, similar mult prea multor altor povestiri SF (ce e drept, în 1980 încă nu erau chiar aşa de multe), senzaţia mea fiind că nu se ridică la nivelul povestirii în ansamblul ei.

În concluzie, seria Lumii Fluviului merită toată atenţia, este captivantă. Volumul patru însă nu se ridică la valoarea precedentelor. Dacă însă ai ajuns să citeşti Fluviul vietii (vol. 1)*, Vasul miraculos (vol. 2) şi Planul misterios (vol. 3), şi ţi-au plăcut, Lumea Fluviului este obligatoriu de lecturat...


* în traducerea Nemira din 1996 titlul volumului 1 era tradus oarecum fidel variantei englezeşti: „Înapoi la trupurile voastre razletite!” (To Your Scattered Bodies Go). În versiunea – tot Nemira – din 2006, titlul a devenit însă „Fluviul vieţii”.

0 comentarii: