Viena, de Revelion: 1. Municipalitatea!

De Revelion (Silvester, pe limba lui … Mozart), Viena este un oraş vesel. Departe de legănarea valsului vienez, centrului fostului imperiu geme sub asuprirea turiştilor, majoritatea părând venind din fostele sale posesiuni: Italia, Ungaria, România, dar şi Rusia. Obiceiul locului este altfel ca la noi: sărbătorirea începe pe 31 Decembrie la ora 14 şi se termină oficial pe 1 ianuarie la ora 2 a.m. Oficial, fiindcă de fapt, în multe săli de bal, palate, cluburi şi restaurante, ca şi în petrecerile private continuă până spre dimineaţă.

Între 2 după amiaza şi 2 în noaptea de Anul Nou se petrec însă lucruri esenţiale pentru oraş: principale străzi sunt pline de oameni, care se opresc să bea un vin fiert, o bere caldă, servite cu cană cu tot, că doar nimeni nu are timp de spălat căni (pe cană scrie evident „Silvester in Vienna”). Se consumă şampanie, cârnaţi şi crenvurşti nemţeşti, brezeli uriaşi…

Din loc în loc (adică din 30 în 30 metri) este câte ceva care cântă, aşa că lumea dansează un pic, mai merge niţel, mai bagă un vin fiert sau o şampanie, mai cumpără un suvenir, ceva, cum ar fi un porcuşor simbolizând noul an…

Prin măcar 5 sau 6 pieţe se cântă muzică live, non-stop, de la 2 după amiaza până la 2 noaptea. În fiecare astfel de loc există însă altfel de muzică: în faţa primăriei se cântă de zor muzică de fanfară, yodeling şi muzică clasică; niţel mai încolo e locul muzicii disco; în altă piaţă se aud metale mai grele sau mai uşoare, după cum se nimereşte; ş.a.m.d.

Şi ce o avea asta cu municipalitatea? ar putea cineva să întrebe chestionând titlul postului. Păi are, că tot acest haos al mulţimii în care austriecii sunt doar o pătrime, toate aceste tarabe nesfârşite unde se vinde brezelul, şi vinul, şi şampania, şi berea, şi crenvurştiul, şi cârnatul şi de unde se aude muzică, şi pieţele unde se cântă live, dispuse la distanţă bine gândită, şi străzile dintre ele, de unde iei porcul să îl pui pe cap şi alte câteva zeci de kitch-uri, şi toată lumea asta râzând, bând, cântând, dansând, valsând, falsând, yodeling, urlând, hlizindu-se, făcând poze, luând-o din loc (la propriu), în fine, mai tot ce mişcă e organizat şi planificat cu cap de primărie, astfel încât oraşul să nu se sufoce, ca atunci când aprinzi un brad sumbru de gri, metalic, dar înalt. Cine n-are nemţi, să meargă în Austria, poate găseşte pe acolo nişte purceluşi...

:)