Atunci când lumea depinde de calitatea oglinzilor

Pe scurt: presei una îi spui, alta pricepe :(. Te poţi întreba de ce, însă nu am de gând să ofer răspunsuri aici, faptele cred că vorbesc de la sine …

Pe lung:

În urmă cu mai bine de 2 luni, profesorul Ioan Mărginean m-a rugat să îl însoţesc la un interviu despre programul Ministerului Sănătăţii de Evaluare a Stării de Sănătate. Evenimentul Zilei organiza o analiză pe tema asta. Ne-am întâlnit cu reporterul Ev.Z. într-o luni seara. Cred că era ultima luni din octombrie 2007 (săptămâna următoare am plecat la Brno şi Praga, iar apoi am fost operat, aşa că am repere oarecum exacte). Data, după cum se va vedea are mare importanţă. Ştiam deja de câteva zile despre intenţiile Ev.Z., de la profesorul Dumitru Sandu, şi el intervievat cu aceeaşi ocazie.

Interviul a decurs atunci simplu: reporterul avea ideea sa că programul cu pricina este un eşec, costă prea mult şi nu îşi atinge obiectivele. Am replicat că lucrurile nu stau chiar aşa, fiind vorba de două componente distincte: prevenţia şi cercetarea evaluativă a stării de sănătate şi că, în ce priveşte prevenţia, programul ar putea fi chiar un succes, ţinând cont de frecvenţa extrem de redusă cu care românii obişnuiesc să meargă la doctor, la analize etc. În schimb, doar partea de cercetare în sine nu ar justifica un astfel de cvasi-recensământ al populaţiei. Reporterul a insistat să spunem dacă nu cumva ar fi fost mai bine să se separe cele două componente. Părea a dori să obţină de la noi un punct de vedere care să spună că programul ministerului era o prostie. Domnul Mărginean a părut a înclina spre a considera separarea celor două componente ca o soluţie mai bună. Eu am fost reticent în a îndeplini dorinţa reporterului de a îi confirma supoziţiile, arătând că atâta vreme cât nu costurile de cercetare sunt cele care determină cheltuieli foarte mari, ci cele legate de prevenţie, s-ar putea să nu fi fost o idee bună să le separeu. În schimb, am agreat asupra dificultăţilor de a obţine rezultate care să poată oferi o evaluare corectă a stării de sănătate.

Ne-am despărţit de reporter convenind ca să vedem materialul înainte de publicare (era evident că nu aveau cum să publice tot ceea ce spusesem, dat fiind spaţiul restrâns al ziarului şi am convenit ca să vedem materialul tocmai pentru a evita trunchieri deformatoare şi scoateri din context).

Interviul a apărut … azi, adică 2 luni şi ceva mai târziu de la intervievare. Este semnat de doi reporteri. După nume unul este femeie, celălalt e bărbat. Din ceea ce am zis a rămas doar ce avea reporterul în cap iniţial (e vorba de reporterul bărbat, eu nu am văzut şi femeia, dar poate s-a întâlnit domnul Mărginean cu domnia sa ulterior). Despre toată partea de prevenţie şi argumentul (susţinut şi de domnul Mărginean) că aceea reprezintă efectul cel mai important, nu se suflă aproape nici un cuvânt. Documentarea lasă de dorit, pentru Ev.Z. se pare că aş preda la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti, unde, aşa cum reiese din articolul de a două zi (interviul cu dl. Sandu, articol a cărei primă frază m-a lăsat … surprins în privinţa a ceea ce se spune că aş fi declarat…), aş funcţiona ca lector universitar. E drept că am funcţionat acolo ca lector asociat, însă asta se petrecea cu doi ani şi jumătate în urmă.

În fine, articolul de mâine, conţinând interviul cu dl. Dumitru Sandu şi câteva scurte concluzii este mai echilibrat în ce priveşte aceste concluzii. Mă întreb dacă nu cumva acest articol a fost scris de reporterul femeie, şi celălalt de reporterul bărbat, cel ale cărui idei sunt de fapt reflectate în articol...

Mai te poţi întreba multe, ţinând cont de faptul că nu am văzut materialul înainte de publicare, în ciuda convenţiei iniţiale, că a apărut la atât de mult timp distanţă faţă de momentul intervievării şi de multe altele. Prefer însă să nu o fac …