1. Ghiduri de călătorie: Top 10 Viena, de la Editura Litera (de fapt traducerea ghidului DK) e de evitat. Ca şi cel de Praga din aceeaşi serie, ghidul nu îţi oferă altceva decât o parte infirmă din informaţiile pe care le poţi afla free de pe net, sau de prin pliantele de pe la Turist Information Office. Exceptând pozele, nimic nu merită, iar pozele ţi le poţi face şi singur. Muzee interesante nu sunt incluse în ghid, nu afli cât te costă intrarea, informaţiile despre restaurante şi hoteluri sunt mai degrabă vagi etc. [luasem Top10, fiind îmboldiţi de faptul că cel de Roma e chiar de calitate bună şi de lenea de a căuta ghidurile de la Lonely Planet sau Rough Guides. A fost o eroare pe care o să o evităm asiduu pe viitor.]

2. Hofburg: un pic dezamăgitor, însă are câteva camere interesante. Pe dinafară, ansamblul arhitectonic este de văzut, deşi nu e tocmai pe gustul meu. Deşi sunt incluse în preţ audioguide-urile pot să nu fie disponibile, datorită fluxului mare de turişti. Oricum, informaţia scrisă primită este aceeaşi cu cea din audioguide, aşa că e mai valoroasă…

3. Schönbrunn: văzusem doar grădinile (splendide!), aşa că acum am vizitat şi interiorul. Mult mai simpatic decât Hofburg, mai ales în partea rămasă de la Maria Tereza. Atenţie însă, aceasta nu este inclusă în biletul cel mai ieftin („Imperial Tour”), care oferă de altfel camerele cele mai anoste plus Marea şi Mica Galerie. Următorul bilet ca preţ („Grand Tour”) include camere mai spectaculoase, iar cel mai scump te duce şi către bucătărie şi alte chestii interesante (caz în care însă turul durează destul de mult).

4. Muzeul tehnicii: situat faţă în faţă cu Schönbrunn (le desparte un parc şi linia de metrou) e un loc de vizitat, mai ales dacă ai copii de 5-10 ani. Irina, la cei cinci ani ai ei, a fost de-a dreptul extaziată de micile experimente interactive oferite din belşug de muzeu. Ele te pot ţine fără probleme ocupat câteva ore bune, chiar dacă sunt mai puţine decât în muzeul similar din Glasgow (Glasgow Science Centre – care chiar că nu e de ratat, indiferent de vârstă!),. Tips: Ca să ajungeţi la muzeu de la metrou, nu o luaţi prin parc, ci ocoliţi-l. Se va dovedi a fi un drum mai scurt. Întrebaţi la intrare care e cel mai avantajos bilet pentru grupul în care sunteţi. Pentru noi, family ticket, combinat cu Vienna Card, ne-a scos la jumătate de preţ.

5. Vienna Card: valid trei zile din momentul primei folosiri, oferă transport gratuit pe toate mijloacele de transport şi reduceri la mai toate muzeele. Îşi merită din plin banii.

6. De la aeroport în oraş: un taxi costă 27 de Euro (tarif fix). Un family ticket la CAT (City-Airport-Train: tren rapid, face 15 minute până în centru, fără oprire), dus-întors, costă 25 de Euro şi e valabil pentru doi adulţi şi maxim doi copii. Sunt 15-20 de minute între plecări, iar biletul se poate lua de la automatele de pe peron (plata cu cardul sau cu cash) sau din tren, de la conductor (cash). Dacă zborul este cu Austrian, prezintă avantajul că poţi face check-in-ul la gară, în dimineaţa în care pleci. Bagajele se duc singure la aeroport, iar tu eşti liber să hălăduieşti liniştit prin oraş, fără a trebui să mai fi la aeroport înainte de boarding…


De Revelion: Muzeele sunt pline de italieni, ruşi şi români. În compania asta, grupurile de români sunt cele mai civilizate: italienii se bagă fără ruşine înaintea ta coadă, înghesuindu-se de parcă ar trăi pe vremea lui Ceauşeşcu; ruşii pur şi simplu te împing mai încolo prin muzeu ca să vadă ei mai bine.

De Revelion: La shopping, pe Mariahilfer Straβe, românii şi ruşii sunt dominanţi. Li se adaugă ceva slovaci. Din nou, români stau mai bine la capitolul politeţe decât ruşii. Ca preţuri, în cele câteva magazine în care am intrat, Viena mi s-a părut mai scumpă (cu mult) decât Bruxelles sau Köln, dar mai ieftină (evident!) decât Bucureşti-ul. Nu ştiu cum sunt preţurile însă în cele două shopping centers din afara oraşului: SCS şi cel din Pandorf.

1 comentarii:

Turambar spunea...

Faina descrierea. Si avetzi o fata tare scumpa si faina si frumoasa. Sa va traiasca!

La mine, experienta cea mai charismatica la Viena a fost cand am scapat in Pickendale si nu-mai-stiu-cum Klopenburg pe Mariahilfer Strasse, ca locuiam tare in apropiere, si am facut a shopping spree de camasi si de cravate si de costume si de tzoale in general, prima data in viata mea cand am avut un comportament de capcaun hapsan consumerist. It was fun, si pe urma am ramas cu naravu :)

La Hofburg mi-a placut Schiele si Klimt (logic, nu?). In rest, gradinile alea chinuite la rigla. Cahhhh.

In general Viena mi se pare apasatoare si imperiala si aroganta si rece. Tot Italia e mai frumoasa... Acolo mi-a ramas inima, cu toti macaronarii ei cu tot.