Histria e prima care îmi vine în minte. Oraş-port prosper cât timp a existat golful. Părăsit de locuitorii săi, după ce acesta s-a închis şi a devenit lac. Ceva mai în sud este Kaliakra, abandonată însă mai recent, în urmă cu două secole şi ceva.
Peste Histria şi Kaliakra s-au aşezat straturi succesive de pământ. Astăzi, arheologii încă le mai scot la suprafaţă. Turiştii vin şi se uită, căutând să descopere cum se trăia cândva.
Peste multe aşezări ale egiptenilor antici, deşertul şi-a aşternut nisipurile. Peste multe oraşe mayaşe şi aztece, astăzi domneşte jungla.
Toate au fost părăsite de oamenii vremii lor, în căutare de o viaţă mai bună. Nu au plecat toţi odată, ci pe rând. Ultimii au rămas cei mai bătrâni, cei mai statornici, cei care au şi murit odată cu oraşul. Ultimii care au şters praful înainte ca natura să devină singurul locatar.
La fel se întâmplă de ani buni de zile în Dakota de Nord, unde, aşa cum se zice în numărul din ianuarie al ediţiei româneşti a National Geographic, oraşele pustii sau aproape pustiite jalonează preeria. Oamenii au plecat, aşa cum pleacă din câteva sute de sate din România. Aşa mor uneori locurile, casele, obiceiurile. Nu trebuie să ne văităm (aşa cum o facem de obicei): lumea se schimbă şi nouă ne place, chiar dacă adesea nu o recunoaştem…
Un comentariu:
Tz. Tz tz tz. Eshti antropocentric si nostalgic. Locurile, lucrurile, oamenii si vremurile se schimba. Nimic nu-i stabil. Cine zicea ca singurul lucru stabil e schimbarea? Anaximadris sau Gigi Becali. Unul din ei, in orice caz. Sau parca Heraclit :)
Shtii cum zicea Matsuo Basho?
Ce admirabil
Să nu gândești că viața-i trecătoare
Când vezi fulgerul țâșnind.
Sau
Iarba verii, spulberată de vânt,
Tot ce a mai rămas
Din visele războinicilor morți.
Be zen, mate. Be zen. We'll all gonna die in the end. Even the Sun and this Universe. It's just a matter of time. :)
Trimiteți un comentariu